LEONARD BERNSTEIN (1918-1990)
Viaţa şi creaţia
Leonard Bernstein s-a nascut in orasul Lawrence (Massachusetts) in anul 1918, intr-o familie de evrei rusi. Tatal sau, Samuel Bernstein, era om de afaceri si si-a dorit ca si fiul sau sa-i urmeze in cariera. De aceea Leonard va studia muzica de abia in adolescenta cand, printr-o imprejurare de familie, in locuinta personala a fost depozitat un pian, instrument pe care-l va indragi toata viata. Studiaza deci pianul incepand cu varsta de 15 ani la Scoala Latina din Boston si apoi la Universitatea Harvard. Proaspat absolvent (1939), si-a facut debutul neoficial dirijand lucrarea concertanta The Birds (Pasarile) pe care o compusese drept coloana sonora a piesei Aristophanes, pusa in scena de prietenul sau filozof Donald Davidson. In 1940 s-a inscris la institutul de muzica Curtis din Philadelphia la clasa de dirijat a lui Fritz Reiner. Pe langa dirijat a studiat pianul cu Isabella Vengerova, orchestratia cu R.Thompson, contrapunctul cu R.Stohr si citirea de partituri cu Renee Longy-Miquelle. In aceeasi vara a urmat si cursurile de dirijat ale institutului Boston Simphony Orchestre din Tanglewood, la clasa lui Serge Koussevitzky. In 1943 este angajat pe postul de dirijor secund permanent la Filarmonica din New York. In acelasi an scrie primele doua simfonii, prima intitulata Jeremiah (pe care a dirijat-o in Pittsburg,1944) si a doua dedicata maestrului sau Koussevitzky.
In urma imbolnavirii lui Bruno Walter, Bernstein a avut ocazia sa dirijeze concertul orchestrei simfonice de la Carnegie Hall (New York), concert transmis pe postul de radio. In urma succesului repurtat este numit in functia de director muzical al Filarmonicii din New York, post pe care-l va ocupa pana in 1947. Ca director muzical a fost invitat sa dirijeze la Londra si Praga (1946) si apoi la Tel Aviv (1947), unde va efectua inegistrarea concertului comemorativ de Reunificare a Ierusalimului.
Dupa moartea lui Koussevitsky (1951),Bernstein a fost numit in functia de dirijor permanent al Orchestrei Filarmonice din New York, devenind si profesor de dirijat-orchestra la Tanglewood.Tot acum fondeaza Festivalul de Creatie Muzicala la Universitatea Brandeis din Boston. Anul 1951 a fost important si pentru viata particulara, prin casatoria cu actrita si pianista Felicia Montealegre. Dupa anul 1951,in viata lui Bernstein vor urma calatorii in Europa pentru a dirija cu prilejul unor evenimente importante si pentru a realiza inregistrari ale emisiunilor educative televizate. Din 1960 a efectuat turnee prin Europa si Uniunea Sovietica, unde a dirijat simfonia a-V-a a lui Sostakovici in prezenta compozitorului,episod filmat de Televiziunea C.B.S.
Bernstein s-a remarcat si ca sustinator al drepturilor compoziorilor americani Charles Ives,George Gershwin si Aaron Copland. Importante inregistrari a realizat cu lucrarile compozitorilor: Haydn, Beethoven, Brahms, Schuman, Sibelius, la pupitrul orchestrei din New York. Un deosebit interes a manifestat si fata de creatiile lui Mahler (1960), realizand prima inregistrare a celor 9 simfonii ale lui Mahler, pentru care primeste o Medalie de Aur din partea Fundatiei Mahler. Cu aceasta ocazie inregistreaza si primele sale lucrari, doua balete: Fancy Free (compus in 1944) si Facsimile (compus in 1946). Cel de-al treilea balet, Dybbuk, compus mult mai tarziu (1975) va fi dedicat Teatrului de Balet din New York. Tot in anul 1960 va edita opera sa intr-un act (scrisa in 1952),Trouble in Tahiti.
In 1953 efectueaza un turneu in Italia, fiind primul dirijor american care dirijeaza la Teatro alla Scala din Milano, opera Medeea de Luigi Cherubini avand-o in rolul feminin principal pe Maria Callas.
Leonard Bernstein a contribuit substantial la repertoriul muzical de pe Broadway. A colaborat cu vedetele music-hall-urilor pentru realizarea operetelor sale: On the Town (1944), Wonderful Town (1953), Candide (1956), West Side Story (1957, opereta care va fi subiectul filmului cu acelasi titlu, pentru care i se va decerna un premiu Grammy). In 1960 va apare si simfonizarea acestei operete, Dances from West Side Story si coloana sonora pentru alte piese ale sale: Peter Pan (compusa in1950),On the Waterfront (1954) si The Lark (1955).
Cu ocazia comemorarii presedintelui american John Kennedy, dirijeaza a treia simfonie a sa (Kaddish), Serenada pentru vioara ,corzi si percutie si Prelude, Fugue and Riffs la Tel Aviv in 1963. In 1966 a dirijat spectacolul cu opera Falstaff de Verdi in regia lui Luchino Visconti, avandu-l ca protagonist pe Dietrich Fischer-Dieskau, in Viena. Sirul lucrarilor sale continua cu o missa A Theater Piece for singers, players and dancers, compusa si reprezentata in Washington D.C. cu ocazia inaugurarii Centrului J.F.Kennedy pentru Arta(1971). In acelasi an (1971), in Viena realizeaza un program de 90 de minute de muzica in interpretarea lui Placido Domingo care canta si in simfonia a-IX-a de Beethoven, cu ocazia comemorarii a 200 de an de la nasterea compozitorului. Ca incununare a programului, s-a jucat opera Fidelio de Beethoven.
In 1977 creaza ciclul de cantece pentru sase cantareti si orchestra Songfest. In 1978 este invitat din nou in Israel unde i se organizeaza Festivalul Bernstein si i se inmaneaza titlul de Dirijor Laureat.
Bernstein a fost o personalitate cu multe implicatii in viata socio-politica a lumii. Activitatea sa de dirijor,imbinata cu cea de pedagog, compozitor si de om politic, a fostrasplatita cu 9 premii Grammy, ultimul fiindu-i acordat in 1985 de catre National Academy of Recording Arts and Sciences of New York. El a fost prezent in momente importante din istoria oraselor: Oslo, Viena, Borsheeva, Lawrence, si a primit multe onoruri internationale din partea statelor: Italia, Israel, Mexic, Danemarca, Germania (Crucea de Onoare), Franta (Cavaler ,Ofiter, Comandor in Legiunea de Onoare). Bernstein s-a preocupat si de pacea mondiala. A intreprins un turneu la Atena si Hiroshima (Journey for Peace), dirijand orchestra Comunitatii Europene in 1985, pentru comemorarea celei de-a-40-a aniversare a masacrului cu bomba atomica din Hiroshima.
In decembrie 1989 dirijeaza Berlin Celebration Concert pe ambele parti ale zidului din Berlin, odata cu caderea acestuia, ca un gest de impacare pentru germanii din est si din vest, gest fara precedent in istorie.Tot in 1989 a fost prezent si la comemorarea invaziei Poloniei din 1939, intr-o transmisie radio din Varsovia. El a fost si un sustinator al asociatiei medicale Amnesti International din New York, punand bazele fundatiei Felicia Montealegre in memoria sotiei sale (decedata de cancer in 1978). Printre activitatile sale multiple, continua sa compuna Divertimento pentru orchestra (1980), Halil pentru flaut solo si orchestra de camera (1981),Tocches pentru pian solo (1981), Missa Brevis pentru cantareti si percutie (1988), Arias and barcarolles pentru doi cantareti si doua piane (1988), Concert for orchestra-Jubilee Games (1989). In ultimii sai ani de viata a fondat Festivalul Muzical Pacific din Sapporo (Japonia), creind o orchestra dupa modelul celei din Boston. A realizat astfel primul institut artistic din Asia, care continua si azi. In 1989 a primit diploma de Cetatean de Onoare a orasului Bonn in cadrul festivalului Beethoven-Bernstein. Pentru scrierile sale filozofice The Joy of Music (1959) ,Leonard Bernstein’s Young People’s Concerts (1961),The Infinte Variety of Music (1966) si Findings (1982) traduse in multe limbi, Bernstein a fost ales in Academia de Arte si Litere din New York, care i-a inmanat Medalia de Aur.
Pentru sustinerea cauzelor umanitare, in 1985 a primit premiul National Fellowship (New York). In 1990 primeste Premiul Imperial (un premiu international creat in 1988 de Asociatia Japoneza pentru Arta), premiu in valoare de 100.000 dolari, pe care Bernstein l-a folosit pentru a pune bazele fundatiei The Bernstein Education Through the Arts (BETA) in 1990 cu putin timp inaintea mortii sale.
Bernstein a fost tatal a trei copii: Jamie, Alexander si Nina si bunicul a patru nepoti: Francisca, Evan, Anya si Anna.
