Cursul de Lingvistica (anul II)

Societatea Muzicala organizeaza un curs de cultura generala lingvistica. Este un curs intensiv si concentrat, de nivel academic.

Trimestrul I – Organizarea discursiva (6 cursuri)

• Limba vorbita. Particularitati ale discursului oral in raport cu textul scris: caracterul spontan, prezenta unor marci afective, frecventa relatiilor de coordonare. Rolul situatiei de comunicare. Cum se deschide, cum se dezvolta si cum se incheie o conversatie? Marcile de initiere, de continuare, de inchidere a conversatiei. Elemente specifice comunicarii orale, care asigura interactiunea verbala: vocativul, interjectia adresativa, imperativul, intrebarea de confirmare, formulele de politete etc. Fenomene legate de limba vorbita: elipsa, anacolutul, repetitia. Elemente din limba vorbita care apartin limbajului popular, colocvial, argotic
• Dialogul si regulile lui. Participantii la dialog si relatiile dintre acestia (ierarhice sau de egalitate, cooperante sau conflictuale, formalizate sau destinse). Contextul in care dialogul se desfasoara. Dialogul si actele de vorbire realizate in dialog. Functiile tacerii
• Discursul raportat – relatarea unui enunt. Discursul direct; discursul indirect; discursul direct legat; discursul indirect liber. Prin ce se caracterizeaza fiecare tip de discurs?
• Structura informationala a enuntului. Informatia data (tema) si informatia noua (rema). Cum se marcheaza reliefarea unei informatii? Tematizarea si rematizarea; mijloace de realizare. Tematizarea forte si tematizarea slaba. Focalizarea si focusul. Cum se realizeaza focalizarea? Cum se marcheaza focusul (rema reliefata)?
• Afirmatia. Cu ce tip de enunt se asociaza afirmatia? Afirmatia, expresie a acordului. Prin ce se reda afirmatia? Profraza da. Secventa ba da. Prin ce elemente poate fi intarit raspunsul afirmativ? Cum poate fi atenuat raspunsul afirmativ?
• Negatia. Tipuri de negatie: negatia totala (a predicatului) si negatia partiala (a unui constituent al enuntului). Prin ce elemente poate fi intarita negatia? Structuri fals negative
• Modalizarea. Cum se raporteaza vorbitorul la cele enuntate? Tipuri de modalizare: epistemica, deontica, apreciativa. Mijloace de realizare a fiecarui tip de modalizare (modalizatorii)
• Anafora – relatia dintre doua elemente ale discursului, in care un element (anaforicul), fara referinta proprie, isi procura referinta prin raportare la celalalt element (antecedentul), plin referential. Elemente care sunt intotdeauna anaforice; elemente care numai contextual sunt anaforice. Ce informatii preia (obligatoriu sau nu) anaforicul de la antecedent? Prin ce se exprima anaforicul? Anafora zero
• Deixisul – modalitate prin care un component al enuntului (deicticul), fara referinta proprie, isi procura referinta prin raportare nu la contextul lingvistic, ci la situatia concreta de comunicare (elementul din contextul situational fiind indicat prin gest, orientarea privirii). Elemente care sunt intotdeauna deictice; elemente care, in functie de context, sunt deictice sau anaforice. Prin ce se exprima deixisul? Tipuri de deixis: personal, spatial, temporal, social, textual (discursiv)
• Conectorii pragmatici. Rolul conectorilor de a stabili legaturi intre diverse acte de vorbire, de a marca roluri argumentative. Rolul anumitor conectori de a structura discursul, marcand introducerea unei noi teme de discurs, organizarea informatiei, ierarhizarea ideilor

Trimestrul al II-lea – Istorie a limbii romane si dialectologie (6 cursuri)

• Formarea limbii romane. Periodizarea limbii romane: romana comuna/ protoromana (incepand din secolele VI–VIII/ VII–VIII pana la separarea dialectelor in secolele X–XII), perioada dacoromanei comune (secolele XIII–XVI), romana veche (~1500/ 1521–1780), perioada premoderna (1780–1830), perioada moderna (dupa 1830), romana contemporana (dupa 1880), perioada actuala (dupa 1989)
• Substratul traco-dac. Ce cuvinte provin din substrat? Comparatia cu albaneza, limba descendenta din traca
• Latinitatea limbii romane. Ce a mostenit romana din latina?
• Torna, torna, frat(r)e – cea mai veche atestare a romanei sud-dunarene
• Influenta slava; superstratul. Rolul slavonei in cultura romana
• Alte influente (greaca, maghiara, turca, germana)
• Care sunt primele texte romanesti? Despre Scrisoarea lui Neacsu si Psaltirea Hurmuzaki
• Texte originale si texte traduse din secolele XVI–XVIII
• Ce inseamna editarea unui text vechi?
• Alfabetul chirilic. Pana cand s-a utilizat alfabetul chirilic? Alfabetul latin. Cand devine oficial alfabetul latin?
• Carturari care au avut un rol important in evolutia limbii romane (Coresi, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Ion Heliade Radulescu, Titu Maiorescu etc.)
• Influente asupra romanei in secolele al XIX-lea si al XX-lea. „Reromanizarea” limbii romane
• Particularitati morfologice si sintactice ale limbii romane vechi in raport cu limba romana din secolul al XIX-lea si cu limba actuala
• Flexiunea nominala si grupul nominal
• Substantivul si adjectivul. In limba veche si in secolul al XIX-lea se pot stabili aceleasi clase de flexiune (declinari) ca in limba actuala? Desinente pentru marcarea categoriilor gramaticale (gen, numar, caz); concurenta dintre desinente. Incadrarea in genuri si oscilatia dintre ele. Marcarea numarului; alternante morfofonetice in marcarea numarului diferite de cele din limba actuala. Marcarea cazurilor oblice (genitiv-dativ) si a vocativului. Exprimarea gradelor de comparatie ale adjectivului; modalitati de exprimare a gradarii care s-au pierdut in limba actuala
• Pronumele. Clase de pronume. Forme nepastrate in limba actuala sau cu utilizare restransa (insul, fiestecare, elusi, nestine etc.). Exprimarea categoriilor gramaticale ale pronumelui
• Numeralul. Forme diferite de cele din limba actuala (patrusprezece, sasesprezece). Flexiunea numeralului
• Particularitati ale structurii si ierarhiei grupului nominal in limba veche (centru nominal, determinanti, cuantificatori, complemente, posesori, modificatori)
• Particularitati ale grupului adjectival in limba veche (centru adjectival, complemente si adjuncti)
• Flexiunea verbala si grupul verbal. Oscilatia dintre conjugari; productivitatea conjugarilor. Variatia prezent slab (cu sufixele -ez, -esc) vs prezent tare (fara sufixele -ez, -esc) la indicativ si la conjunctiv in cazul verbelor de conjugarea I (cu infinitivul in -a) si a IV-a (cu infinitivul in -i). Moduri si timpuri verbale. Iotacizarea. Alternantele morfofonetice. Verbe cu flexiune neregulata. Particularitati ale functiilor sintactice din grupul verbal (complemente si circumstantiale)
• Adverbul si grupul adverbial. Structura adverbelor. Concurenta dintre variantele adverbiale. Semiadverbele – forme si utilizari diferite de cele din limba actuala. Exprimarea gradelor de comparatie ale adverbului. Particularitati de constructie a grupului adverbial
• Prepozitia. Prepozitii nepastrate in limba actuala; sensuri pierdute; utilizari ale prepozitiilor diferite de cele din limba actuala. Particularitati de constructie a grupului prepozitional (restrictiile de caz, de articulare si de numar impuse de prepozitie complementului sau)
• Conjunctia. Conjunctii nepastrate in limba actuala; utilizari ale conjunctiilor coordonatoare si subordonatoare pierdute in limba actuala
• Interjectia. Forme si valori. Particularitati sintactice
• Dialectele limbii romane: dacoroman (dialectul nord-dunarean), aroman, meglenoroman, istroroman (dialectele sud-dunarene). Unde se vorbesc dialectele romanei?
• Dialecte vs subdialecte vs graiuri
• Particularitati fonetice, morfologice, sintactice si lexicale ale subdialectelor dacoromanei (muntean, banatean, crisean, maramuresean, moldovean). Particularitati morfologice si sintactice ale limbii vechi care au fost conservate in subdialectele dacoromanei

Trimestrul al III-lea – Limba romana printre alte limbi (6 cursuri)

• Tipologia – ramura a lingvisticii care are ca scop compararea limbilor din punctul de vedere al organizarii structurale
• Parametri tipologici in functie de care se stabilesc tipuri diferite de limbi: structura cuvintelor, gradul de sinteza, ordinea cuvintelor, parametrul subiectului neexprimat (parametrul subiectului nul sau parametrul „pro-drop”), trasatura [+ Definit], trasatura [+ Uman] etc. Cum se comporta romana in raport cu astfel de parametri?
• Ce sunt universaliile lingvistice si care sunt acestea? Ce inseamna variatie lingvistica?
• Relatia dintre tipologie si gramatica contrastiva, achizitia limbii. Cat de utila este cunoasterea particularitatilor unei limbi in predarea/ invatarea acelei limbi?
• Particularitati morfologice si sintactice ale romanei in raport cu alte limbi. Ce este specific romanei in raport cu alte limbi romanice in evolutia ei de la latina? Particularitati morfologice si sintactice ale romanei in context balcanic
• Particularitati ale romanei sub urmatoarele aspecte:
• Subiectul. Ce pozitie ocupa subiectul in raport cu verbul si cu complemenul? De ce in romana subiectul poate fi neexprimat (nul) fata de alte limbi, unde subiectul este obligatoriu exprimat?
• Cum se exprima cazurile genitiv si dativ in romana fata de alte limbi? Care este raportul dintre marcarea sintetica a acestor cazuri (prin afixe gramaticale) si cea analitica (prin prepozitie sau prin marca lui)?
• Ce forme are vocativul in romana? Ce este particular romanei in privinta exprimarii cazului vocativ?
• De ce unii lingvisti contesta existenta genului neutru in romana? Ce argumente sustin ca genul neutru se distinge de masculin si de feminin?
• Ce mijloace foloseste romana pentru exprimarea numarului fata de alte limbi? Mijloace de marcare a numarului in diverse limbi: morfologice, sintactice, lexicale
• Articolul. Pozitia articolului hotarat in raport cu substantivul in romana si in alte limbi. Ce diferente exista intre articularea substantivului dupa prepozitie si in pozitiile sintactice de subiect si complement direct?
• Dublarea complementului direct prin pronume personal forma neaccentuata si marcarea cu pe a complementului direct
• Cum se exprima relatia partitiva (relatia dintre parte si intreg) in romana? De ce in romana nu exista articol partitiv? Cand se utilizeaza articolul partitiv in alte limbi si ce utilizeaza romana in locul acestuia?
• Ce mijloace poseda romana pentru a exprima relatia de posesie? Posesia alienabila si posesia inalienabila
• Ce particularitati prezinta infinitivul romanesc? Utilizarea infinitivului scurt si a infinitivului lung (verbal si nominal) in limba veche si in limba actuala. Concurenta infinitiv – conjunctiv
• Ce verbe auxiliare foloseste romana pentru exprimarea modurilor si a timpurilor verbale compuse (indicativ perfect compus, indicativ viitor, conjunctiv perfect etc.)? Selectia auxiliarelor la perfect compus in diferite limbi in functie de tipul sintactico-semantic al verbului lexical (principal)
• Cum se marcheaza relatia de coordonare adversativa in romana? Grade de opozitie exprimate prin conjunctiile adversative (iar, dar, insa, ci, or)
• In ce conditii foloseste romana complementizatorii ca, sa, ca… sa? Ce alti complementizatori se intalnesc in romana si ce particularitati au acestia?
• Ce caracteristici prezinta negatia gramaticala in romana fata de alte limbi?

… acesta este programul cu tematica detaliata a cursului pentru Anul al II-lea („Master”)

Participanti: doua grupe de cate 12-15 studenti; se organizeaza la cerere, doar pentru companii.

Durata: 18 cursuri de cate 2 ore fiecare

Profesori: Coordonatorul cursului si lectorul principal este Conf. Dr. Isabela Nedelcu de la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, cercetator la Institutul de Lingvistica „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Romane. In prezent, Isabela Nedelcu preda cursuri de morfologie, sintaxa, cultivare a limbii si este indrumator al practicii de specialitate din cadrul masteratului de lingvistica. A tinut de asemenea cursuri si seminare de fonetica si fonologie, lexicologie si semantica, stilistica, redactare de text, limba romana pentru studentii straini.

Inscrieri: cursuri@societateamuzicala.ro

Nota: Am scos semnele diacritice din texte deoarece anumite telefoane, tablete sau chiar calculatoare nu le pot recunoaste!

Save

Isabela Nedelcu este conferentiar doctor la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti si cercetator la Institutul de Lingvistica „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Romane.

In prezent, Isabela Nedelcu preda cursuri de morfologie, sintaxa, cultivare a limbii si este indrumator al practicii de specialitate din cadrul masteratului de lingvistica. A tinut de asemenea cursuri si seminare de fonetica si fonologie, lexicologie si semantica, stilistica, redactare de text, limba romana pentru studentii straini.

Incepand din 2002, Isabela Nedelcu a colaborat la proiectele Sectorului de gramatica din Institutul de Lingvistica, finalizate cu publicarea lor la Editura Academiei Romane si la Oxford University Press: Gramatica Academiei (2005, 2008), Dinamica limbii romane actuale. Aspecte gramaticale si discursive (2009), Studii de istorie a limbii romane. Morfosintaxa limbii literare in secolele al XIX‑lea si al XX-lea (2012, 2015), The Grammar of Romanian (2013), The Syntax of Old Romanian (2016), iar in prezent este colaborator la proiectul Variatie sintactica in romana actuala nonstandard.

Pe langa lucrarile mentionate, Isabela Nedelcu a mai publicat trei carti ca unic autor: Categoria partitivului in limba romana (Editura Universitatii din Bucuresti, 2009), 101 greseli gramaticale (Humanitas, 2012; tiraj nou, 2013), Particularitati sintactice ale limbii romane in context romanic. Infinitivul (Editura Muzeului National al Literaturii Romane, 2013), iar, in calitate de coautor, printre altele: Gramatica de baza a limbii romane (Univers Enciclopedic Gold, 2010, 2016) si Morfosintaxa limbii romane. Sinteze teoretice si exercitii (Editura Universitatii din Bucuresti, 2010).

Problemele pe care le ridica exprimarea corecta in limba romana si cercetarea dinamicii limbii actuale se afla printre preocuparile de baza ale Isabelei Nedelcu, asa cum o dovedesc o serie de articole (publicate in reviste de specialitate sau in volume colective ori pe internet) si cartea 101 greseli gramaticale. Alte preocupari ale sale privesc indeosebi sintaxa si semantica grupului nominal si a grupului prepozitional, precum si descrierea gramaticala, istorica si din perspectiva tipologica a infinitivului romanesc.