In anii 297-298, in cursul unui razboi purtat de imperiul roman impotriva persilor, imparatii Diocletian (284-305) si Galeriu (293-311) au hotarat sa indeparteze pe toti soldatii crestini din armata, socotind ca nu lupta cu destula vitejie si ca ei ar fi vinovati de slabirea si caderea imperiului. Printre cei care au avut de suferit in urma acestei hotarari se numarau mai multi ostasi crestini din legiunea aflata in Durostorum, oras in provincia Moesia Inferior (azi Silistra, pe granita romano-bulgara). Sinaxarul Bisericii din Constantinopol aminteste ca martiri pe fratii Pasicrat si Valentin, primul de 22 de ani, iar celalalt de 30, amandoi soldati in legiunea din Durostorum. Fiind arestati, deoarece au marturisit ca sunt crestini, comandantul legiunii lor i-a obligat sa aduca jertje zeilor. Amandoi au refuzat si L-au marturisit din nou pe Hristos. Drept aceea, comandantul lor i-a osandit la moarte, prin taierea capului. Pe cand slujitorii pagani ii duceau spre locul de osanda, in afara cetatii, mama lor ii insotea, dar in loc sa verse lacrimi sau sa-i indemne sa jertfeasca idolilor, dimpotriva, ii incuraja, indemnandu-i sa stea cu seninatate in fata mortii si sa-si dea viata pentru Hristos, care a patimit pe cruce pentru noi. Si astfel, li s-au taiat capetele, in ziua de 28 aprilie din anul 298. Evlavioasa lor mama le-a ingropat apoi trupurile dupa cuviinta si randuiala crestineasca, preamarind pe Dumnezeu pentru toate.
Tot in acel an, in ziua de 27 mai, a murit ca martir si veteranul Iuliu, adica un fost soldat lasat la vatra. Aflandu-se ca este crestin si refuzand sa aduca jertfe zeilor pagani, a fost dus la judecata in fata unui dregator din Durostorum, cu numele Maxim. Acesta a incercat, prin cuvinte blande, sa-l induplece sa aduca jertfe idolilor. Toate incercarile au fost insa, zadarnice, pentru ca preavrednicul marturisitor al Domnului i-a raspuns cu hotarare: “Acela (Hristos) a murit pentru pacatele noastre, ca sa ne daruiasca viata cea vesnica. Hristos Dumnezeu ramane in vecii vecilor. Pe Acesta, daca Il va marturisi cineva, va avea viata vesnica, iar cel care Il va tagadui, va avea osanda vesnica”. … “Daca voi muri inaintea Domnului Hristos, voi trai in vesnicie”. Vazand credinta lui neclintita, dregatorul Maxim a hotarat sa i se taie capul.
In inchisoare cu el se mai gasea un ostas crestin cu numele Isihie. Si pe cand slujitorii pagani se pregateau sa-l duca pe Iuliu spre locul de osanda, Isihie i-a zis: “Te rog sa implinesti cu bucurie fagaduinta ta, ca sa primesti cununa pe care Domnul a fagaduit-o credinciosilor Sai si sa-ti amintesti si de mine, caci curand te voi urma si eu. Te rog saluta pe Pasicrat si Valentin, slujitorii lui Dumnezeu, care au pornit inaintea noastra catre Domnul, prin buna lor marturisire”. Iar Iuliu i-a raspuns: “Grabeste-te frate, sa vii, caci au auzit fagaduintele tale cei pe care i-ai salutat”. Si astfel s-a taiat capul dreptmaritorului ostas al lui Hristos, Iuliu Veteranul, la Durostorum, in ziua de 27 mai anul 298. Iar prietenul sau Isihie s-a mutat la Domnul, prin aceeasi moarte muceniceasca, la 15 iunie.
Tot in cetatea Durostorum au marturisit pe Hristos alti doi ostasi din armata romana, Marcian si Nicandru. Au fost aruncati in inchisoare si indemnati sa tagaduiasca pe Hristos si sa jertfeasca idolilor. Refuzand aceste indemnuri, au fost supusi la multe chinuri: batuti cu toiege, impunsi cu sulita, parjoliti in foc, aruncati pe carbuni aprinsi, tarati prin cioburi ascutite si multe altele. Toate aceste cumplite chinuri nu i- au putut clinti din statornicia credintei lor. Si astfel, din porunca imparateasca, in ziua de 8 iunie li s-au taiat capetele, asa cum se intamplase, cu putin inainte si cu ceilalti soldati marturisitori: Pasicrate si Valentin, Iuliu si Isihie. Biserica crestina ii cinsteste pe toti in ziua patimirii lor pentru Hristos Domnul.
“Urand ostirea cea de pe pamant, mucenicilor, v-ati impartasit de slava cea cereasca si ati rabdat dureri si moarte cumplita. Pentru aceasta, aducand laude lui Hristos, cinstim prea slavita praznuirea voastra, prea fericitilor mucenici din Durostorum”.
(Extras din: Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Sfinti daco-romani si romani, Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1994, pp. 31-32).
