Sa ne bucuram cu totii in Domnul,
caci Mantuitorul nostru s-a nascut in lume.
Astazi a coborat din cer la noi pacea adevarata.
Iubiti frati si surori,
persoane consacrate si
preoti ai Arhidiecezei,
Dupa perioada Adventului, iata-ne ajunsi la sarbatoarea in care contemplam ceea ce Domnul ne-a facut cunoscut: „un copil ni s-a nascut, un fiu ni s-a dat noua. Stapanirea va fi pe umerii lui si va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, parinte vesnic, principe al pacii” (Is 9,5). Cu ochii credintei si in simplitatea inimii, asemenea pastorasilor, ne apropiem de Fiul lui Dumnezeu care s-a facut om, amintindu-ne de cuvintele Ingerului: „Nu va temeti, caci, iata, va vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astazi, in cetatea lui David, vi s-a nascut Mantuitorul, care este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veti gasi un copil infasat si culcat in iesle” (Lc 2,10-12).
Noi incepem celebrarea solemna a Nasterii Domnului in noaptea dintre 24 si 25 decembrie; si aceasta nu pentru ca nasterea lui Isus a avut loc noaptea, cum atesta Evangheliile, nu fiindca noaptea ar da sarbatorii o nota de mister. E drept, si acestea sunt adevarate, dar este vorba de ceva care-i mult mai mult: noaptea, intunericul sunt imaginea nefericirii oamenilor, a neimplinirilor, a pasiunilor si a pacatelor, a tot necazul si intreaga mizerie spirituala a unei lumi fara Dumnezeu. Cuvantul care a luat trup omenesc a venit sa ia asupra lui tot intunericul acesta. Iar noi, celebrand Craciunul in miez de noapte, recunoastem ca iubirea lui Dumnezeu este mai tare si decat noaptea cea mai neagra. „Gloria lui Dumnezeu ne invaluie in lumina” si astfel, stim ca Nasterea Domnului este un mister, ca Isus se naste si astazi in casele din cele mai sarace cartiere si localitati, in cel sarac, neinstruit sau needucat, in cel inchis, in cel persecutat, dispretuit, torturat etc. Isus se naste in cel bolnav, in cel lipsit de cele necesare traiului, in cel fara loc de munca, in necunoscutul respins de toti. Isus se naste acolo unde este nevoie de pace si de iubire, unde se sufera si se spera; Isus se naste si acolo unde se construieste o lume mai buna si mai dreapta. El se naste si pe altarele Sfintei Maici Biserici – Una, Sfanta, Catolica si Apostolica – in Sfanta Euharistie, iar noi impartasindu-ne, Isus se naste si-n inimile noastre.
In acest fel devine viu cuvantul din Evanghelia Sfantului Ioan care spune despre Isus, fiul lui Dumnezeu Intrupat, ca „a locuit intre noi”. Contemplandu-l, invocandu-l sau adorandu-l, noi nu-l privim pe Pruncul Isus ca pe o fiinta care sta departe de noi, asa cum evreii se uitau cu frica si cutremur la „slava” lui Dumnezeu care se arata intre fulgere si tunete pe muntele Sinai; dimpotriva, noi il simtim aproape pe Cuvantul care s-a facut trup, il stim om adevarat, unul dintre noi, om printre oameni si in oameni, caci s-a imbracat in natura noastra omeneasca; ba mai mult, „s-a smerit pe sine, facandu-se ascultator pana la moarte si inca moartea pe cruce” (Fil 2,8).
Craciunul este inceputul unui parcurs pe care Isus il va strabate pe drumurile oamenilor, amestecandu-se cu ei, ca „unul care a fost ispitit in toate, asemenea noua, in afara de pacat” (Evr 4,15). „A locuit intre noi”; adica in mijlocul tuturor oamenilor, fara deosebire; in mijlocul tuturor, dar i-a preferat pe cei umili si saraci, incepand cu Maria, cea care i-a fost mama, si cu Iosif, cel pe care toti il considerau ca fiind tatal sau. Copiii, bolnavii, suferinzii, cei pe care lumea ii numea „pacatosi”, cei care nu contau, cei uitati sau respinsi, devin apropiatii lui; pe nimeni nu va respinge, caci tuturor vrea sa le dea vestea cea buna a pacii, a bucuriei si a mantuirii. Programul sau era pentru toti: „Eu am venit ca sa aiba viata si s-o aiba din belsug” (In 10,10). Nu trebuie sa cautam cine stie unde ca sa intelegem invataturile pe care ni le da Isus inca inainte de a-si deschide gura pentru a ne vorbi. Iata ce ne spune Sf. Augustin: „Vrei sa intelegi sublimitatea lui Dumnezeu? Intelege mai intai umilinta lui Dumnezeu. Fa bine si umileste-te pentru binele tau, caci Dumnezeu s-a umilit nu pentru sine, ci pentru tine. Intelege, asadar, umilinta lui Cristos, invata sa fii umil si nu te mandri”. Isus ne invata sa ne incredem in El si in Tatal care l-a trimis la noi ca mantuitor. Vazandu-l om ca si noi, mic, fara putere, sarac, culcat intr-o iesle, stiind ca „pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire s-a coborat din ceruri. S-a intrupat de la Duhul Sfant, din Maria Fecioara, si s-a facut om. S-a rastignit pentru noi sub Pontiu Pilat, a patimit si s-a ingropat” pentru ca apoi sa invie si sa se suie la cer, cum sa nu ne deschidem inimile catre cea mai mare speranta? Fiecare dintre noi poate si trebuie sa spuna impreuna cu Apostolul Paul: „Ceea ce traiesc acum in trup, traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Cel care m-a iubit si s-a dat pe sine pentru mine” (Gal 2,20).
Meditarea misterului Nasterii Domnului, ne atentioneaza Sf. Ioan Gura de Aur, trebuie sa inspire viata noastra de crestini: „Dupa descoperirea acestor adevaruri sublime, nu ne ramane decat sa ne rugam ca si viata noastra sa fie curata, iar comportamentul nostru sa fie sfant; caci nu ar servi la nimic sa cunoastem toate acestea, daca faptele noastre nu sunt bune”.
Cuvantul care s-a facut trup pentru a locui printre noi, impins fiind numai de iubirea care vrea mantuirea tuturor, ne invata sa ne deschidem catre fratii nostri cu umilinta, cu iubire, cu slujire in toate, pana la jertfirea de sine: „Aceasta este porunca mea: sa va iubiti unii pe altii asa cum v-am iubit eu” (In 15,12); „Daca Dumnezeu ne-a iubit astfel, si noi trebuie sa ne iubim unii pe altii” (1In 4,11); „El si-a dat viata pentru noi. De aceea si noi trebuie sa ne dam viata pentru frati” (1In 3,16). Ascultand de invatatura lui Isus, noi ne imbracam in lumina si astfel, purtam in noi si pretutindeni bucuria, binele si pacea.
Voua tuturor din Arhidieceza, credinciosi laici, persoane consacrate, preoti si oameni de bunavointa, va doresc din suflet Sarbatori Fericite si Multi Ani!
„Sa ne bucuram cu totii in Domnul, caci Mantuitorul nostru s-a nascut in lume. Astazi a coborat din cer la noi pacea adevarata”.
IPS Ioan Robu
Arhiepiscop Mitropolit de Bucuresti
(Material preluat de pe site-ul oficial al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti – AICI)
