PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER SI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOSI DIN CUPRINSUL PATRIARHIEI ROMANE,
Har, bucurie si pace de la Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh, iar de la noi parintesti binecuvantari!
Preacuviosi si Preacucernici Parinţi,
Iubiţi credinciosi si credincioase,
Prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, in prima duminica din Postul Mare, numita si Duminica Ortodoxiei, sarbatorim biruința asupra tuturor ratacirilor doctrinare de la dreapta credința si de la dreapta vedere a prezenței si lucrarii lui Dumnezeu in lume.
Potrivit Sfintei Tradiții a Bisericii, icoana Domnului Iisus Hristos este chipul liturgic vazut al Dumnezeului celui viu si nevazut, care S-a facut om (cf. Coloseni 1, 15).
Fundamentul dogmatic al cultului sfintelor icoane este Intruparea Fiului lui Dumnezeu de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria, la plinirea vremii. Parinții Bisericii care au teologhisit despre venerarea sau cinstirea sfintelor icoane, fiind purtați si luminați de Duhul Sfant, au fost incredințați adeseori prin minuni si experiențe duhovnicesti neindoielnice de adevarul si puterea harica a sfintelor icoane.
Dealtfel, potrivit Sfintei Tradiții, prima icoana a Mantuitorului Hristos este Sfanta Mahrama sau Icoana nefacuta de mana omeneasca a Domnului, care a fost trimisa regelui Avgar al Edesei.
Prin venirea lui Mesia – Hristos pe pamant, „la infațisare aflandu-Se ca un om” (Filipeni 2, 7), a fost dezlegata oprelistea data lui Moise de a nu face „nici un fel de asemanare a niciunui lucru din cate sunt in cer, sus si din cate sunt pe pamant, jos” (Iesirea 20, 4). Interdicția din Vechiul Testament era una pedagogica si temporara pentru a nu se cadea in idolatrie, deoarece Dumnezeu Cel nevazut din ceruri nu luase chip de om pe pamant. Insa, pentru noi, crestinii, icoana Domnului Iisus Hristos, Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, este marturie si marturisire a Intruparii Sale, dupa cum zice Sfantul Evanghelist Ioan: „Si Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar” (Ioan 1, 14).
Invațatura ortodoxa despre cinstirea sfintelor icoane a fost formulata, in mod deplin, la Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea, din anul 787, de la care se implinesc anul acesta 1230 de ani. Aceasta invațatura este in deplin acord cu Sfanta Scriptura si cu Sfanta Tradiție, intrucat se fundamenteaza pe dogma hristologica a Intruparii Fiului lui Dumnezeu. Sinodul afirma ca Sfanta Scriptura si sfanta icoana se „arata” si „se explica” reciproc. Imaginea vizuala are aceeasi valoare cu imaginea verbala. Asa cum Sfanta Scriptura este o imagine in cuvinte, tot astfel si icoana pictata este un cuvant in culori. Prin icoana, conținutul Sfintei Scripturi nu este transmis sub forma unei doctrine abstracte, ci in chip liturgic, adica intr-un mod integral si concentrat, care se adreseaza „fața catre fața” persoanelor din biserica aflate in stare de comuniune – rugaciune cu Preasfanta Treime si cu toți sfinţii.
Citand cuvintele Sfantului Vasile cel Mare, Sinodul al VII-lea ecumenic afirma ca „cinstea aratata icoanei trece asupra prototipului, iar cel care venereaza icoana venereaza persoana pe care aceasta o infațiseaza”[1]. Astfel, sfintele icoane fac posibila comuniunea harica intre persoanele reprezentate si credinciosii care le cinstesc si se roaga in fața lor.
Un alt eveniment important in care s-a confirmat si reafirmat rolul, sensul si importanța artei sacre sau liturgice in viața Bisericii a fost Sinodul de la Constantinopol, din anul 843. Facand trimitere directa la imaginea reprezentata in icoana, Synodicon-ul acestui Sinod proclama pomenirea vesnica a celor care cred, dovedindu-si spusele prin scrieri si acțiunile prin reprezentari, pentru raspandirea si afirmarea adevarului prin cuvinte si prin icoane[2].
Tot in acest document sinodal se subliniaza faptul ca icoana participa la sfințenia si harul prototipului ei si, de aceea, icoana sfințeste ochii celor credinciosi si tamaduieste bolile sufletesti si trupesti ale celor care le cinstesc. La randul sau, Sfantul Ioan Damaschin spune ca „harul lui Dumnezeu se odihneste deasupra icoanei”, pentru ca „in timpul vieții lor sfinții erau plini de Duh Sfant. La fel si dupa moarte harul Sfantului Duh ramane pururea in sufletele lor, in trasaturile si sfintele lor chipuri, iar aceasta nu prin fire, ci ca urmare a harului si a lucrarii divine”. Iar pentru a face posibila intalnirea prin rugaciune si prin harul Duhului Sfant, reprezentarea lui Hristos, a sfinților si a evenimentelor Istoriei Sfinte trebuie sa exprime cu fidelitate realitatea istorica.
Rostul de a fi al icoanei este acela de a-i arata pe mostenitorii Imparației lui Dumnezeu, pe cei care o cauta, o pregusta si o prefigureaza inca din timpul vieții lor pe pamant. Si cu toate ca sfinții pictați pe icoane sunt deosebiți intre ei la chip, au totusi ceva comun si anume aureola sau nimbul de lumina. Aureola este semnul vazut al slavei dumnezeiesti din Imparația cerurilor, care nu se poate vedea cu ochii trupesti, dar care se afla tainic prezenta in sufletul si trupul sfinţilor.
De aceea, icoana este si o vedere prin credința a Imparației lui Dumnezeu, iar nu doar un simplu element estetic si didactic in Biserica.
Iubiţi fii duhovnicesti,
Sfanta Scriptura ne invața ca omul este icoana vie facuta de Dumnezeu dupa chipul Fiului Sau.
Asa cum icoana exprima intr-un mod vazut slava nevazuta a prototipului sau ceresc, tot astfel si omul, „icoana” vazuta a lui Dumnezeu, a fost facut de Creator „dupa chipul Sau” (Facere 1, 27) ca sa se reflecte, in om si prin el, lumina cea necreata si neapusa a Dumnezeirii sau frumusețea preaslavita si negraita a Celui nevazut. Intrucat Ortodoxia este atat marturisirea adevarului unirii dumnezeirii si a omenitații in Persoana Domnului Iisus Hristos, cat si mod de cunoastere si de traire in arvuna a slavei Imparației cerurilor, noi, crestinii, suntem datori sa marturisim dreapta credința si sa cautam „sfințenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (Evrei 12, 14). Totodata, trebuie sa armonizam dreapta marturisire si preamarire a lui Dumnezeu cu iubirea milostiva fața de aproapele nostru, care este chipul lui Hristos indreptat spre noi (cf. Mt. 25, 40).
Intrucat fiecare om este facut „dupa chipul lui Dumnezeu”, iubind pe aproapele nostru, iubim si pe Dumnezeu. Astfel, sfanta icoana ne arata „calea” iubirii milostive fața de toți oamenii, pe care a mers Fiul lui Dumnezeu cand S-a facut Om si pe care au mers apoi oamenii credinciosi si sfinți care s-au indumnezeit, urmandu-L. Cine ajuta pe cel ce are nevoie de ajutor, acela iubeste pe Hristos Care Se identifica cu toți oamenii aflați in suferința, zicand: „Intrucat ați facut unuia dintre acesti frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați facut” (Matei 25, 40).
Intrucat in 2017 se implinesc 1230 de ani de la Sinodul al VII-lea Ecumenic, anul acesta a fost declarat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, Anul omagial al sfintelor icoane, al icona- rilor si al pictorilor bisericesti si Anul comemorativ Justinian Patriarhul si al aparatorilor Ortodoxiei in timpul comunismului in Patriarhia Romana.
Intrucat sfintele icoane sunt reprezentari vizibile ale unor realitați tainice, nevazute si ceresti, rostul sfintelor icoane este sa ne inalțe sufletul spre pacea, bucuria si slava Imparației cerurilor. De aici marea responsabilitate ce-i revine pictorului iconar. Potrivit Sinodului al VII-lea ecumenic „pictorului ii aparține doar natura tehnica”, in timp ce diataxis, compoziția sau forma artistica, depinde, in mod evident, de ce au hotarat Sfinții Parinți.
Dumnezeu a descoperit Sfinților Parinți prin experiențe duhovnicesti ceea ce trebuie sa redea icoana prin culori. Ei contemplau prototipul si apoi exprimau, in limbajul picturii, modelul sau chipul. Iar acele prototipuri care au fost descoperite Sfinților Parinți sunt rememorate in icoana ortodoxa, trezind in constiința privitorilor stari spirituale sfinte. La randul lor, pictorii iconari primeau si pictau icoanele dupa indrumarile venite de la Duhul Sfant prin Sfinții Parinți, incat ei, ca martori si marturisitori iconografi, nu se reprezentau si nu se marturiseau pe ei insisi, ci erau marturisitorii lui Dumnezeu Cel Intrupat si ai sfinților Sai.
Asadar, scopul vieții duhovnicesti crestine este sa devenim si noi sfinți, icoane vii ale lui Iisus Hristos, innoiți si transformați sau transfigurați de El prin harul Duhului Sfant, pregustand slava dumnezeiesca, avand ca inaintemergatori pe Mantuitorul Iisus Hristos si pe toți Sfinții Sai.[3]
Potrivit tradiției Bisericii Ortodoxe Romane statornicite in timpul Patriarhului Justinian (1948-1977), cu ocazia sarbatorii numita Duminica Ortodoxiei, se realizeaza colecta pentru Fondul Central Misionar. Asa cum in Biserica primara, prisosul unora plinea lipsa altora si „nimeni nu era intre ei lipsit” (Fapte 4, 34), tot astfel si acum Biserica Ortodoxa Romana indeamna la darnicie si intrajutorare frațeasca pentru a susține multiple activitați spre binele si folosul credinciosilor ei din țara si din diaspora.
La nivel național, bisericesc, social, liturgic, pastoral, misionar si cultural, aceste activitați sunt de o importanța majora. Darul in bani care va fi colectat acum, in Duminica Ortodoxiei si in urmatoarele trei duminici, pana la 26 martie, va fi folosit pentru construirea de lacasuri de cult din parohiile mici si sarace, pentru intreținerea asezamintelor social-filantropice din țara si de peste hotare, pentru sprijinirea si inițierea unor activitați spirituale si culturale pentru apararea si promovarea dreptei credințe, dar si pentru pastrarea identitații etnice a romanilor de pretutindeni si pentru ajutorarea parohiilor si a familiilor sarace s.a.
Dorindu-va sa folosiți cu mult spor duhovnicesc vremea Marelui Post ca pregatire pentru sfanta sarbatoare a Invierii Domnului, ne rugam lui Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toţi si sa va daruiasca sanatate si mantuire, pace si bucurie.
„Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toți!” (2 Corinteni 13, 13).
Cu parintesti binecuvantari si doriri de tot binele,
PRESEDINTELE SFANTULUI SINOD,
†D A N I E L,
Arhiepiscopul Bucurestilor,
Mitropolitul Munteniei si Dobrogei,
Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei
si Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
† Teofan, Arhiepiscopul Iasilor si Mitropolitul Moldovei si Bucovinei
† Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului
† Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului
† Irineu, Arhiepiscopul Craiovei si Mitropolitul Olteniei
† Ioan, Arhiepiscopul Timisoarei si Mitropolitul Banatului
† Petru, Arhiepiscopul Chisinaului, Mitropolitul Basarabiei si Exarhul Plaiurilor
† Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Roman al Europei Occidentale si Mitropolitul Ortodox Roman al Europei Occidentale si Meridionale
† Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Roman al Germaniei, Austriei si Luxemburgului si Mitropolitul Ortodox Roman al Germaniei, Europei Centrale si de Nord
† Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Roman al Statelor Unite ale Americii si Mitropolitul Ortodox Roman al celor doua Americi
† Nifon, Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Targovistei si Exarh Patriarhal
† Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului
† Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Radauţilor
† Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei
† Varsanufie, Arhiepiscopul Ramnicului
† Ioachim, Arhiepiscopul Romanului si Bacaului
† Calinic, Arhiepiscopul Argesului si Muscelului
† Ciprian, Arhiepiscopul Buzaului si Vrancei
† Casian, Arhiepiscopul Dunarii de Jos
† Timotei, Arhiepiscopul Aradului
† Corneliu, Episcopul Husilor
† Lucian, Episcopul Caransebesului
† Sofronie, Episcopul Ortodox Roman al Oradiei
† Iustin, Episcopul Ortodox Roman al Maramuresului si Satmarului
† Nicodim, Episcopul Severinului si Strehaiei
† Vincenţiu, Episcopul Sloboziei si Calarasilor
† Andrei, Episcopul Covasnei si Harghitei
† Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului
† Ambrozie, Episcopul Giurgiului
† Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanaţilor
† Visarion, Episcopul Tulcii
† Petroniu, Episcopul Salajului
† Gurie, Episcopul Devei si Hunedoarei
† Daniil, Episcop-locţiitor (administrator) al Episcopiei Daciei Felix (Serbia)
† Siluan, Episcopul Ortodox Roman al Ungariei
† Siluan, Episcopul Ortodox Roman al Italiei
† Timotei, Episcopul Ortodox Roman al Spaniei si Portugaliei
† Macarie, Episcopul Ortodox Roman al Europei de Nord
† Mihail, Episcopul Ortodox Roman al Australiei si Noii Zeelande
† Ioan Casian, Episcopul Ortodox Roman al Canadei
† Varlaam Ploiesteanul, Episcop-vicar patriarhal
† Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal
† Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor
† Calinic Botosaneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iasilor
† Ilarion Fagaraseanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului
† Vasile Someseanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului
† Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei
† Antonie de Orhei, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chisinaului
† Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale
† Sofian Brasoveanul, Episcop-vicar al ArhiepiscopieiOrtodoxe Romane a Germaniei, Austriei si Luxemburgului
† Emilian Lovisteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ramnicului
† Ignatie Mureseanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Romane a Spaniei si Portugaliei
Sursa: Agentia de stiri Basilica (aici)
