Iubitului nostru cler, cinului monahal si drept-credinciosilor crestini, har, mila si pace de la Dumnezeu Tatal, iar de la noi, parinteasca binecuvantare.
„Cercetatu-ne-a pe noi de sus, Mantuitorul nostru,
Rasaritul rasariturilor, si cei din intuneric si din umbra
am aflat adevarul: ca din Fecioara S-a nascut Domnul“ (Luminanda Nasterii Domnului)
Iubiti frati si surori in Domnul,
Praznicul Nasterii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos a adus bucurie sfanta in lume. De la o margine la alta a pamantului colindatorii vestesc Nasterea Domnului precum odinioara ingerii au vestit-o pastorilor din Betleem. Colindatorii iau azi chip de ingeri. Sa-i primim cu inimile deschise. Ei vin sa alunge tristetea din inimile noastre si sa intre Pruncul Iisus, Fiul lui Dumnezeu.
Colinda pruncii si ne amintesc in fiecare an ca a venit Dumnezeu in lume facandu-Se Prunc, asemenea lor. Hristos a venit la prunci sa-i invesniceasca in pruncie. Asa ar fi dorit Dumnezeu cand l-a creat pe om: sa ramana vesnic prunc. Dar omul a cazut din pruncie in lumea frunzelor ruginii.
Iubiti frati, azi ne-a cercetat Unul din Sfanta Treime pe noi, cei cazuti in tarana din care ne crease Dumnezeu. Acum ne-au ajuns din urma profetiile Vechiului Testament. Cercetatu-ne-a Neuitatul Dumnezeu. Nu ne-a creat pentru a ramane in imparatia frunzelor ruginii, ci in imparatia iubirii Sale celei nemarginite si vesnice.
Atunci cand Cain l-a ucis pe fratele sau Abel, s-a declansat marea furtuna in istorie. Omul, prin caderea in pacat, ajunsese un naufragiat in istorie.
Din Sfanta Fecioara Maria si din Duhul Sfant Se ridica la orizontul istoriei umane Soarele Cel luminos spre Care se indreapta de mai bine de doua mii de ani cei ce vor sa calatoreasca spre limanurile vesniciei.
Hristos este Norul cel luminos Care ii conduce pe cei ce doresc sa ajunga in Patria Luminii, acolo unde omul nu mai are umbra. Omul pierduse lupta cu timpul si calatorea fara compas in jurul mintii. Pacatul i-a adus o rupere in gandire. Se intunecase cerul din noi, iar accesul la cultura „de dincolo“ era tot mai greu. Noi, crestinii, prin Hristos apartinem unei culturi ceresti. Sunt insa printre noi unii care refuza sa intre in aceasta cultura cereasca si chiar refuza de „a fi“.
Realitatea nu are timp, ea transcende timpul, iar prin Hristos si omului i se da aceasta posibilitate de a transcende timpul si de a urca in corabia vesniciei lui Hristos. Azi asistam parca la o implozie a istoriei si fara sa ne dam seama ne indreptam spre o sclavie a pacatului si a departarii de Hristos Domnul, Cel Ce ne-a cercetat prin Intrupare.
Noi cei botezati in numele Sfintei Treimi marturisim ca apartinem culturii si civilizatiei hristice. Ideile si gandurile sunt painea mintii noastre. Ce fel de idei si ganduri semanam azi in mintea copiilor? Spre ce fel de civilizatie ne indreptam: spre cea a luminii sau spre cea a intunericului?
A venit Hristos in lume ca sa traga clopotele istoriei, caci istoria nu inseamna cartea mortii unui neam. Ne este azi teama de viata. De ce fel de viata?! De viata fara de Hristos. Viata curge in eternitate. Viata nu poate fi pusa pe un raft, in muzeu. Viata in Hristos nu este teama de necunoscut, caci Cel necunoscut pana la Intrupare S-a facut azi cunoscut oamenilor. Dumnezeu a venit atat de aproape de noi, dar este de neatins.
Azi a venit mai aproape ca niciodata de la intemeierea lumii pe ogorul creatiei Sale. A venit sa-l brazdeze din nou si sa semene in el iertare si jertfa, asteptand sa rasara iubire si recunostinta.
Intruparea este al doilea mare act de la creatia lumii. Dumnezeu Isi imbraca Fiul in mantie de tarana. Prin Intrupare Hristos Isi sfinteste a doua oara creatia Sa- pe om.
Dumnezeu este deasupra intamplarii. Azi s-a plinit vremea venirii Sale in lume. Noi, crestinii, de azi sa-I dam slava lui Dumnezeu ca ne-am nascut dupa plinirea vremii, dupa venirea lui Hristos in lume.
Iubiti credinciosi,
Unde suntem azi, spre ce ne indreptam?! Omul se naste o singura data, o tara de mai multe ori. O tara se naste prin fiii sai. De nu vom asculta glasul Evangheliei lui Hristos vom ramane un popor nenascut si o tara care se stinge. In ultimii ani putem vorbi de un popor nenascut si o tara nenascuta. De cate ori a murit aceasta tara in ultimele trei decenii?!
Doamne, ne-am rarit. Rogu-Te nu ne mai rari!
Doamne, opreste rarirea neamului nostru romanesc!
Doamne, nu ingadui ca neamul nostru sa naufragieze in istorie!
Viata omului pe pamant este o carte fara ultimul capitol. Acest ultim capitol poarta pecetea vesniciei.
Doamne, invesniceste neamul nostru in Tara Luminii, acolo unde omul nu mai are umbra!
Azi, la acest Praznic Imparatesc, impreuna cu ingerii si cu pastorii, L-am vazut pe Hristos Prunc. Azi S-a pruncit Fiul lui Dumnezeu. S-a nascut Stanca vietii noastre; de acum nu ne mai rezemam de o umbra, ci de Adevar.
Iubitii mei fii duhovnicesti,
Taranul roman si-a facut fluier din lemn uscat si sufland in el i-a dat viata. Dumnezeu Si-a facut si El un fluier din lut si l-a numit om. In acesta a suflat Dumnezeu harul iubirii Sale.
Doamne, nu inceta sa canti din fluierul Tau de lut ca sa se auda neincetat in univers sublimul Tau cantec de iubire.
Glasul lui Dumnezeu s-a auzit prin Profetul Isaia care zice: „Caci Prunc S-a nascut noua, un Fiu S-a dat noua, a Carui stapanire e pe umarul Lui si se cheama numele Lui: Inger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa fie“ (Isaia 9, 5- 6).
Doamne, ne-ai trimis in lume un Prunc sa ne duca si pe noi in Tara cea de Sus, a pruncilor. Ne-ai trimis, Doamne, un Sfetnic luminat sa ne lumineze cararea si cugetele noastre. Ne-ai trimis, Doamne, un Domn al pacii.
Pacea Ta, Doamne, nu o lua de la noi. Pacea in Hristos este adevarata pace, caci ea sta sub semnul adevarului si al iubirii.
Pacea nu este absenta razboaielor, ci prezenta iubirii si a dreptatii lui Dumnezeu. Ce vom zice azi, cum vom multumi lui Dumnezeu pentru Darul pe care ni L-a trimis, porunca dandu-ne ca de El sa ascultam (cf. Matei 17, 5)?!
Hristos este Calea, Adevarul si Viata (cf. Ioan 14, 6). Sa iubim Adevarul, sa umblam pe calea Cerului si astfel vom dobandi ce a pierdut Adam: Viata vesnica.
A venit azi Hristos la noi intr-o binecuvantata cercetare de Sus. De acum viata vesnica nu mai sta sub imperiul timpului, ci al neinseratei Lumini si al nemarginitei iubiri a lui Dumnezeu.
Doamne, Iti multumim ca ne-ai aflat si ne-ai cercetat in aceasta lume- in intunericul si-n umbra mortii- si ne-ai ridicat pe umerii Tai asa cum isi ridica pastorul oaia cea ranita! Ne-ai scos la limanul luminii si apoi ai luat pe umerii Tai Crucea.
Doamne, cea dintai cruce Ti-am fost eu.
Iubiti credinciosi,
Sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne ajute sa-I facem si noi o cercetare Sus si sa ne primeasca la Cina Mielului, in Tara Luminii celei neinserate.
Bunul Dumnezeu sa va poarte de grija tuturor si sa binecuvanteze tara noastra.
Sa va invredniceasca Dumnezeu sa petreceti sfintele sarbatori ale Nasterii Fiului Sau si Bobotezii in pace, sanatate si bucurie sfanta.
Sa nu-i uitam in aceste sfinte sarbatori nici pe cei ce sunt in nevoi, pe cei bolnavi si pe cei lipsiti de libertate.
Iubiti credinciosi, ramaneti statornici in credinta noastra in Sfanta Treime Dumnezeu, ca fii ai neamului si ai Bisericii noastre stramosesti.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu voi cu toti!
† Ioan,
Mitropolitul Banatului
Sursa: Site-ul oficial al Mitropoliei Banatului (AICI)
