A fost intens asteptat discursul adresat de Sfantul Parinte membrilor Corpului diplomatic acreditat in Vatican, in cursul diminetii de luni, 9 ianuarie. In prezent, Sfantul Scaun intretine raporturi diplomatice cu 181 de tari. Privind rolul Suveranului Pontif in favoarea pacii si eforturile diplomatiei vaticane de a promova dialogul intre popoare, colegul nostru Alessandro Gisotti l-a intervievat pe Agostino Giovagnoli, profesor de Istorie Contemporana la Universitatea Catolica, din Milano.
Prof. Giovagnoli: „Vocea papei Francisc referitoare la chestiunile internationale majore este tot mai ascultata, chiar daca nu exercita o putere politica. De fapt, si datorita faptului ca nu este o figura politica, vocea sa este tot mai ascultata, pontiful reprezentand un lider moral, dar si exponentul unei religii foarte raspandita in toata lumea. Autoritatea avuta de vocea Suveranului Pontif se datoreaza, desigur, si atentiei pe care papii din secolul XX si din secolul nostru au acordat-o chestiunii pacii si problemelor care preocupa intreaga lume, dincolo de o viziunea specific confesionala. De aceea, vocea papei este una dintre putinele voci cu o proiectie globala si cu o atentie atat de intensa fata de chestiunea pacii.”
Referindu-se si la actiunile concrete ale Sfantului Scaun, precum cele care au favorizat reluarea relatiilor diplomatice dintre Statele Unite si Cuba si reconcilierea din Columbia, putand fi de asemenea amintite eforturile pentru restabilirea pacii in Venezuela, profesorul Giovagnoli a spus:
Prof Giovagnoli: „Papa Francisc manifesta un interes si o angajare activa in favoarea pacii, inclusiv in situatiile concrete in care se face tot mai simtit ceea ce el numeste „un al Treilea Razboi Mondial dus pe portiuni”; din acest punct de vedere, este necesara constatarea faptului ca vocea papei in favoarea pacii devine din ce in ce mai singulara. Pontiful a vorbit recent, in cadrul Consistoriului, despre „un virus al dusmaniei”. In vreme ce anul trecut le-a vorbit membrilor Corpului diplomatic despre problema indiferentei, definind-o „un mare rau al timpului nostru”, a vorbi acum despre ostilitate presupune o constatare a inrautatirii situatiei actuale, ceea ce face ca razboiul sa fie o situatie tot mai obisnuita si mai acceptata. In ciuda acestui fapt, papa Francisc este in mod clar impotriva curentului si de aceea cuvintele sale sunt si mai importante.”
Oprindu-se asupra elementului specific al angajarii papei Francisc in favoarea pacii, fara a lasa la o parte drumul trasat in aceasta directie de marii pontifi care i-au precedat, Agostino Giovagnoli, profesor de Istorie Contemporana la Universitatea Catolica, din Milano, a spus:
Prof Giovagnoli: „Desigur, nu sunt putine trasaturile originale ale acestui pontificat si in ceea ce priveste angajarea in favoarea pacii. As spune ca in papa Francisc exista o sensibilitate deosebita din punctul de vedere al popoarelor – daca pot spune astfel – mai exact, din punctul de vedere al acelora care, oriunde in lume, sufera din cauza razboiului: din America Latina pana in Orientul Mijlociu si in Europa de Est, in Ucraina, dar si din alte zone spre care pontiful isi indreapta deseori atentia. O astfel de atentie este deosebit de potrivita pentru timpul in care traim, caracterizat de o slabire a marilor proiecte si organizatii internationale, fiind in schimb necesara capacitatea de initiativa in situatiile de criza si o atentie crescuta, in masura sa surprinda chestiunile importante, precum fenomenul migratiei internationale, legat intr-o anumita masura de tema pacii. De aceea, consider ca papa Francisc are capacitatea unei lecturi post-moderne, daca pot spune astfel.”
Material preluat de pe site-ul Radio Vatican AICI!
Ro.radiovaticana.va
