„Adevarat va zic voua: de nu va veti intoarce si nu veti fi ca pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor”. (Matei 18,3)
Iubiti frati si surori,
Din nou ne prosternem in fata ieslei din Betleem spre care, ca si pe pastori, ne-au calauzit ingerii spunandu-ne: „Nu va temeti. Caci iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca vi s-a nascut azi Mantuitor, care este Hristos Domnul” (Luca 2,10-11). Si ce gasim acolo? „Un prunc infasat, culcat in iesle”(Luca 2,12). Este Pruncul Preanevinovat prevestit de Proorocul Isaia: „Caci Prunc s-a nascut noua, un Fiu s-a dat noua, a Carui stapanire e pe umarul Lui si se cheama numele Lui: Inger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa fie” (Isaia 9, 5).
Lucrul acesta se intampla, dupa cum spune Sfantul Pavel, la plinirea vremii: „Iar cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea” (Galateni 4,4-5). In sufletele noastre, ca si-n sufletul pastorilor ce se inchinau Pruncului, rasuna lauda ingerilor: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!” (Luca 2,14).
Pruncul Preanevinovat vine intr-o lume dezbinata si fracturata de ura ca sa aduca infratirea prin iubirea si pacea absoluta pe care o prevestise proorocul: „Atunci lupul va locui impreuna cu mielul si leopardul se va culca langa caprioara; si vitelul si puiul de leu vor manca impreuna si un copil ii va paste” (Isaia 11,6).
Colindele noastre Il vad pe Pruncul Mantuitor „Mititel, infasetel, in scutec de bumbacel”[1]. Sau, relatand ce s-a intamplat atunci, spun in versuri simple: „Si-a nascut un Prunc frumos/ Si-L numi Iisus Hristos./ L-a nascut in iesle jos,/Sa ne fie de folos,/L-a nascut pe fan uscat,/Sa ne scape de pacat!”[2] Pruncul Preanevinovat a venit „Sa se nasca/ Si sa creasca,/ Sa ne mantuiasca”[3].
Dumnezeu se face Prunc Mititel, se face om, ca pe noi oamenii sa ne indumnezeiasca, sa ne scape din pacat si din moarte. Iar noi, la randul nostru, trebuie sa ne facem buni cu semenii nostri. Nu zadarnic zice un alt colind: „Acum te las, fii sanatos,/Si vesel de Craciun,/Dar nu uita cand esti voios, /Crestine sa fii bun”[4].
Parintele Dumitru Staniloae subliniaza acest mare adevar: „Dumnezeu S-a facut Om ca sa scape pe oameni de moarte si sa le daruiasca viata vesnica in El Insusi, si avem in acest fapt dovada unui Dumnezeu al iubirii, care da un pret nemasurat fiecarei persoane umane. In acest caz nu numai Dumnezeu se face om pentru oameni, ci si fiecare om e facut om nu numai pentru sine, ci si pentru ceilalti”[5].
Pruncul Preanevinovat are, atat din punct de vedere spiritual, cat si din punct de vedere fizic, frumusete absoluta. „Iisuse, frumusetea cea prealuminata”[6], zicem in Acatistul Mantuitorului, sau „Mai frumos cu chipul/ Decat oamenii toti”[7], in slujba Prohodului Domnului.
Evanghelia apocrifa a lui Pseudo-Matei ne relateaza ca, atunci „cand intra Maria in pestera, toata pestera incepu sa straluceasca, de parca soarele insusi era acolo; ai fi zis ca era in miezul zilei intr-atat de puternic scalda pestera acea lumina dumnezeiasca; cat a ramas acolo Maria a fost lumina tot timpul, zi si noapte; acolo a nascut ea un Prunc pe care, atunci cand se nastea si dupa aceea, l-au inconjurat ingerii zicand: «Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace si intre oameni bunavoire»”[8].
Este mare Taina Intruparii Pruncului Preanevinovat. Pe buna dreptate un teolog spune ca „Taina nu sufera ispitire, ci se admira, se contempleaza si se mediteaza. Din acest motiv evanghelistul Luca ne spune de mai multe ori ca Sfanta Fecioara «pastra toate lucrurile acestea in inima ei» (Luca 2,19si 51), indicandu-ne atitudinea corecta in fata misterului. Cu aceasta atitudine plina de uimire si de bucurie au privit primii crestini evenimentul nasterii Domnului si anii copilariei lui Iisus”[9].
Contempland si noi Taina Intruparii Pruncului Nevinovat ii zicem: „Doamne Iisuse! Blandule si Bunule Prunc in care S-a intrupat ca Om, Fiul lui Dumnezeu! Ajuta-ne pe fiecare in parte si pe toti impreuna ca sa ne lepadam cu totul de ura ce ne desparte si sa capatam in inima dragostea pe care Tu o ai, spre a putea intra si noi in randurile adevaratilor inchinatori ai Nasterii Tale”[10].
Dreptmaritorilor crestini,
Nu numai Pruncul Cel Ceresc este nevinovat, ci orice prunc, cu toata ereditatea sa pacatoasa, isi are nevinovatia lui. De aceea zice Domnul Hristos: „De nu va veti intoarce si nu veti fi ca pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor” (Matei 18,3). Iar Sfantul Apostol Pavel ni-i da pe copii ca model de nerautate: „Fiti copii cand e vorba de rautate” (1 Corinteni 14,20).
Atat spiritualitatea crestina, cat si cultura, in general, subliniaza candoarea si nevinovatia copiilor. Pe buna dreptate se spune ca ochii unui copil si un cer senin sunt in masura sa-ti faca intreaga viata fericita: „Copilul este o faptura a vietii neintinate, este o floare deschisa luminii, este un indemn la simplitate si frumusete. In el vorbeste frantura de cer data omului odata cu inceputul”[11].
Nichifor Crainic, in lucrarea „Nostalgia Paradisului”, folosindu-se de o scriere din vechime, face un tablou stralucit al copilului care este prototipul cetateanului Paradisului: „Pruncul de se va bate plange, si impreuna cu cei ce se bucura cu dansul, se bucura. Daca va fi ocarat nu se manie; daca va fi slavit nu se inalta. Daca vor cinsti pe altul mai mult decat pe el nu pizmuieste. Daca vor lua ale lui nu se tulbura. De vor lasa lui putin ca mostenire, nu stie, nu intra la judecata cu cineva, nu se priceste pentru ale lui, nu uraste pe vreun om. De va fi sarac, nu se intristeaza; daca este bogat, nu cugeta inalt. De va vedea muiere, nu o pofteste”[12].
Pentru a-si da seama de sensibilitatea sufleteasca a cuiva, Episcopul Nicolae Ivan ii punea trei intrebari de baraj: Ti-s dragi florile? Ti-s dragi cantarile? Ti-s dragi pruncii? Daca raspunsul era pozitiv treceai examenul. Un om cu sufletul normal nu se poate sa nu iubeasca copiii.
Dostoievski, cu neintrecutu-i talent de prozator si analist al starilor sufletesti va scoate in evidenta nevinovatia sufletului de copil. In „Fratii Karamazov”, cand Iliusa moare, Aliosa, si el un tanar nevinovat, le vorbeste asa prietenilor sai: „Sa stiti ca nu exista pe lume ceva mai de pret si mai trainic, ceva mai folositor in viata decat o amintire frumoasa si, mai ales, o amintire plina de farmec din anii copilariei, petrecuti in casa parinteasca”[13]. El isi explica cu greu de ce sufera copiii: „Daca toata lumea trebuie sa sufere pentru a rascumpara prin suferinta acea nepieritoare armonie, ce cauta aici copilasii, explica-mi si mie, te rog. In ruptul capului nu pot sa inteleg pentru ce sunt sortiti sa sufere si ei si de ce armonia trebuie neaparat platita cu pretul suferintelor lor?”[14]
Este un adevar ca pruncii dau frumusete si seninatate vietii noastre, viata care fara ei n-ar avea farmec. Ei aduc cu ei „inocenta, dragalasenia si blandetea. Copilul indulceste viata noastra atat de amara; faptura sa mica cu aripi la suflet ne da multe invataminte”[15].
Iubiti credinciosi,
Din nefericire, observam ca in lumea noastra se duce o lupta impotriva pruncilor si se incearca o corupere a lor. Pe vremea nasterii Mantuitorului, Irod, vazand ca a fost inselat de magi, „s-a maniat foarte si trimitand a ucis pe toti pruncii care erau in Betleem si in toate hotarele lui, de doi ani si mai in jos” (Matei 2,16).
Irod are urmasi. In Romania, in ultimii cincizeci de ani, s-au facut 22 de milioane de avorturi. O tara intreaga a fost ucisa. „Pentru ca avortul sau intreruperea sarcinii, nu este un oarecare act nepermis moral, ci este, fara nici un fel de nuantari, ucidere. Este ucidere cu premeditare. Este ucidere, mai vinovata, mai pacatoasa si mai urata de Dumnezeu decat orice ucidere, pentru ca ia dreptul la viata unei fiinte omenesti inainte de a o gusta si mai ales inainte de a se invrednici de Sfantul Botez”[16].
Si nu este singura agresiune impotriva pruncilor, desi e cea mai grava, ci se pacatuieste impotriva lor si printr-o seama de mijloace de a-i corupe. Modalitati perverse prin care se incearca prematur o „educatie” sexuala, accesul facil la site-urile erotice, influenta prieteniilor rele, le mutileaza sufletul si le pun in pericol sanatatea.
Sa nu uitam ca orice copil este unicat, un fir curat gingas si sfant, care asteapta sa infloreasca si sa dea rod. Acest pui de om nu trebuie neglijat si, cu atat mai putin, nu trebuie corupt. Psalmistul David, gandindu-se la modul minunat in care e zidit omul, zice: „Tu ai zidit rarunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcatuit in pantecele maicii mele. Te voi lauda, ca sunt o faptura asa de minunata” (Psalmul 138, 13-14).
Si daca totusi catastrofa s-a produs prin neglijenta celor mari sau, mai rau, prin aportul lor, la ce se ajunge? La o generatie aproape descrestinata. La o generatie robita de patimi, care adesea te inspaimanta. Petrecerile care au loc ziua, dar mai ales noaptea, n-au eleganta pe care ar dori-o un tanar educat si manierat. Parintii si profesorii sunt intr-o continua dezorientare referitor la mijloacele de salvare.
Iubiti frati si surori,
Anul ce se incheie a fost dedicat de catre Sfantul Sinod tocmai educarii copiilor si tinerilor. Noi credem ca nu-i totul pierdut si ca formarea si educarea tinerilor este posibila. Modelul absolut al formarii acestora este Pruncul Mantuitor. Despre El se spune ca „Iisus sporea cu intelepciunea si cu varsta si cu harul la Dumnezeu si la oameni” (Luca 2,52).
Si copiii si tinerii nostri dorim sa-i crestem dupa modelul Lui. Dar, pentru ca efortul nostru sa fie incununat de succes, trei institutii trebuie sa-si dea mana: Familia, Biserica si Scoala. Sa-I redam lui Dumnezeu locul ce I se cuvine in viata noastra, publica si personala, incepand lucrarea de curatire pe toate planurile si folosindu-ne de toate mijloacele. „Sa purcedem la cruciada bunului simt si a unei culturi morale, dorite de Dumnezeu, impotriva desfraului, care ne ucide tineretul. Sa eliminam pornografia, fara nici o concesiune, din arta vizuala, din arta cuvantului si gestului”[17]. Sa militam pentru familia traditionala formata din tata, mama si copii.
Marele pedagog J. A. Comenius spune: „a educa tineretul cu prevedere inseamna a te ingriji ca sufletele lor sa fie ferite de stricaciunile lumii si ca semintele onestitatii omenesti implantate in ei sa ajunga sa incolteasca fericit, prin neincetate indemnuri si exemple, apoi ca mintile lor sa fie patrunse de cunoasterea adevarata a lui Dumnezeu”[18].
Observand derapajele de la o educatie corecta, Enciclica Sfantului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe subliniaza aceasta realitate: „In vremurile noastre se pot observa noi tendinte in domeniul cresterii si educatiei cu privire la continutul si scopurile educatiei, precum si in privinta felului in care sunt vazute copilaria, rolul profesorului, a clerului si al scolii contemporane. Din moment ce educatia se leaga nu doar de ceea ce este omul, ci si de ceea ce ar trebui sa fie, de continutul responsabilitatii sale, este de la sine inteles ca imaginea pe care o avem despre persoana umana si sensul existentei sale, determina perspectiva noastra asupra educatiei. Sistemul educational dominat de viziunea secularizata si individualista ingrijoreaza profund Biserica Ortodoxa”[19].
Iubiti credinciosi,
Cuvintele noastre de indemn pentru a-i forma pe copii si pe tineri sunt slabe, dar este puternic cuvantul Pruncului Preanevinovat, ce s-a nascut in ieslea din Betleem. Si astazi, ca si atunci cand era pe pamant, stim ca El ii invata pe oameni „ca unul care are putere” (Matei 7,29). El ne indeamna sa fim ca pruncii, in ce priveste rautatea, ca sa putem dobandi Imparatia Cerurilor.
In invatatura Lui incercam sa-i crestem si sa-i formam pe toti, mici si mari. Asa ne sfatuieste si Sfantul Pavel: „Voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i intru invatatura si certarea Domnului” (Efeseni 6, 4).
Rugandu-L pe Pruncul Mantuitor sa ne ajute sa ne crestem copiii dupa modelul Lui si sa fim nevinovati ca pruncii, pentru ca sa putem sa mostenim „Raiul cel inchis ce azi S-a deschis”, dorim ca praznicele Craciunului, Anului Nou si Bobotezei sa le petreceti cu bucuria pe care pruncii o au la sarbatori.
Cu sfanta pretuire si binecuvantare,
† ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului
si Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului
(Material preluat de pe site-ul Radio Renasterea – AICI)
[1] Ioan Brie, 73 Colinde, Cluj-Napoca, 1980, p. 42.
[2] Ioan Bocsa, 1484 Colinde, Terr Armonia, Alba Iulia, 1999, p. 621.
[3] Ioan Brie, op. cit., p. 6.
[4] Colindul Din an in an.
[5] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1987, p. 308.
[6] Ceaslov, EIBMBOR, Bucuresti, 1973, p. 280.
[7] Prohodul Domnului, Targoviste, 2002, p.10.
[8] Cristian Badilita, Evanghelii Apocrife, Humanitas, Bucuresti, 1996, p. 162.
[9] Alexandru Moldovan, Evanghelia „Copilariei” lui Iisus, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2011, p. 23.
[10] Toma Chiricuta, Acelasi Staul, dar nu aceeasi inchinatori , in „Fantana Darurilor”, Bucure;ti, Decembrie, 1933, p. 288.
[11] Ernest Bernea, Indemn la simplitate, Editura Anastasia, Bucuresti, 1995, p. 108.
[12] Nichifor Crainic, Nostalgia Paradisului, Editura Moldova, Iasi, 1994, p. 263.
[13] Dostoievski, Opere, Vol. 10, Editura Univers, Bucuresti, 1972, p. 598.
[14] Idem, Vol. 9, p. 331.
[15] Ernest Bernea, op. cit., p. 108.
[16] † Melitos Katamaras, Avortul, Editura „Orthodoxos Kypseli”, Tesalonic, 1991, p. 28.
[17] Toma Chiricuta, Generatia noua, in revista „Fantana Darurilor”, octombrie, 1929, p.318, Bucuresti.
[18] J. A. Comenius, Magna Didactica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970, p. 14.
[19] Enciclica Sfantului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, Creta 2016, in „Tabor”, anul X, 7 (2016), p. 9.
