Cineva a rugat pe un Batran sa primeasca bani pentru nevoile sale; si Batranul nu voia, multumindu-se cu lucrul sau de mana. Dar cum acela staruia, rugandu-l sa-i primeasca pentru folosul celor care au nevoie, Batranul i-a raspuns: Indoita rusine este aceasta, ca iau, desi nu am nevoie si ca daruind ceea ce apartine altuia, cad in slava desarta.
(Extras din: Patericul Mare. Apoftegmele Parintilor Pustiei – Colectia Tematica, Traducere, introducere si note Pr. Prof. Constantin Coman, Editura Bizantina, Bucuresti, 2016, p. 392)
