Si au spus unul catre altul ”Cu adevarat suntem vinovati fata de fratele nostru al carui necaz l-am vazut cand se ruga de noi si nu l-am ascultat. Pentru aceasta vine pe noi necazul acesta.” (Beresit/Geneza 42:21)
Fratii lui Iosef erau profund credinciosi. Cand cadea pe capul lor o pacoste ei nu-si blestemau norocul. Ei isi asumau raspunderea printr-un atent de constiinta. Cel mai grav pacat pe care l-au gasit si pe care l-au asumat a fost … ca nu le-a fost mila de fratele lor. Cu condamnarea lui Iosef la moarte constiinta le era inca impacata!
Iosef isi cunostea fratii. El se temea si pe buna dreptate ca ei inca nu si-au inteles greseala. Daca s-ar fi dezvaluit, ura pe care i-o purtau pentru visele sale de maretie doar s-ar fi intetit vazandu-le miraculoasa implinire. Pentru a ii face sa-si inteleaga greseala el nu a gasit alta cale decat sa ii aduca in situatia de a simti pe propria lor piele primejdia de a pierde inca un frate, pe Benyamin. Doar pledand in fata celui care parea un crud egiptean durerea care i-ar fi adus-o batranului lor tata pierderea unui fiu care nu avea nicio vina, ei si-au inteles greseala. Ca si cum le-ar fi spus fara cuvinte: ”Cand pe mine m-ati vandut, la durerea tatii v-ati gandit?”.
Nu e placut sa recunoastem, dar suntem orbi fata de propriile noastre greseli. Asa scrie si regele Slomo in Proverbe (21:2) Toate caile omului sunt drepte in ochii sai, dar HASEM cantareste inima.
Nu o data suntem pusi in situatia de vedea un om care ne este drag facand o greseala. Spre binele lui simtim nevoia de a ii atrage atentia. De regula nu reusim sa ne facem intelesi si nu o data chiar starnim suparare. Sa nu ne miram. Asa e firea. Suntem cu totii orbi fata de propriile noastre greseli.
Daca insa suntem la randul nostru mustrati cu vorbe care par a nu avea nicio noima, sa nu ne pripim sa raspundem aspru. Sa ne lasam timp de gandire, sa luam in calcul orbirea fata de propriile noastre metehne si sa incercam sa ne folosim de cele spuse pentru a ne indrepta caile.
Acesta este un pas esential, dar departe de a fi suficient spre a dobandi pacea si armonia cu cei ce ne inconjoara.
(Material preluat pe site-ul Cancelariei Rabinice de la adresa: www.rabinat.ro/despre-orbire-in-pericopa-miket)
