Problematica ermineutica ma preocupa inca din perioada studiilor mele la Atena, unde am lucrat sub indrumarea profesorului Savvas Agouridis. Este motivul pentru care ii inchin acest prim rod mai important al stradaniilor mele in campul studiilor biblice. Ma folosesc de acest prilej pentru a-mi manifesta adanca recunostinta si pretuirea pentru persoana marelui biblist, de ale carui calitati umane si stiintifice exceptionale am beneficiat si mai beneficiez inca.
Cursul de Ermineutica biblica pe care il tin la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Bucuresti in ultimii doi ani m-a ajutat sa-mi materializez preocuparile de pana acum intr-o prima lucrare, care se doreste o contributie in directia unei Ermineutici biblice ortodoxe. Ea nu se adreseaza, insa, numai studentilor teologi, ci cred ca poate interesa pe teologi si pe preoti, ca si pe toti cei care sunt preocupati de problema intelegerii sau a interpretarii corecte a Sfintei Scripturi.
Cititorul este rugat sa tina seama de doua obiective colaterale ale lucrarii, impuse de destinatia ei didactica. Primul se refera la recuperarea si cultivarea dispozitiei studentilor de a recurge la izvoare si la descurajarea simultana a dependentei exclusive de manuale si de cursuri. De aici, citarea extinsa a multor fragmente din textele patristice si chiar redarea unor fragmente in original. Al doilea obiectiv priveste strict familiarizarea cu exegeza si cu folosirea selectiva a bibliografiei auxiliare, de unde au rezultat pagini de exegeza si analiza care ar fi putut fi omise intr-o lucrare ce nu ar fi implinit si functia didactica amintita.
Nevoia recursului la textele fundamentale ale Bisericii si reducerea la maximum posibil a folosirii teologiei de manual, repetitive, este un imperativ pe care va trebui sä si-l asume teologia contemporana romaneasca si pe care si l-a propus programatic Facultatea de Teologie din Bucuresti.
Prin antologia de fata am dorit de asemenea sa atrag atentia asupra faptului ca recursul la Sfanta Scriptura si la Sfintii Parinti poate fi afectat de criteriile ermineutice care dicteaza selectia. Nu este nid un secret faptul ca selectia cu care mai opereaza inca teologia rasariteana este tributara criteriilor ermineutice ale teologiei apusene. Sub povara acestei „mosteniri” nefaste teologia ortodoxa de scoala ezita inca sa-si asume, de exemplu, intreaga Evanghelie dupa Ioan sau teologia paulina in ansamblul ei ca fundament al spiritualitatii si al teologiei filocalice a unirii omului cu Dumnezeu. Inca mai dainuie prejudecata ca ceea ce intelegem noi prin spiritualitatea filocalica este un produs mai tarziu al unei anume traditii crestine si ca se intemeiaza mai putin pe Evanghelia Mantuitorului Hristos si mai mult pe scrieri teologice ulterioare tributare unor influente de mediu cultural sau filosofic. Un alt exemplu elocvent pentru felul in care, prin preluarea din manual in manual, se perpetueaza o anumita fundamentare biblica (pe versete, de obicei!) este acela care face ca adevarate tratate de ermineutica teologica, asa cum sunt textele despre Sfantul Duh din Evanghelia dupa Ioan (cap. 14-16) sau capitolele 1 si 2 din Epistola 1 Corinteni sa nu fie folosite nici acum de manualele de teologie dogmatica ca temeiuri biblice la capitolele despre cunoasterea lui Dumnezeu, despre revelatia lui Dumnezeu sau despre inspiratia dumnezeiasca.
Din acelasi imbold de a pune in circulatie texte importante, dar si din marea admiratie pe care o nutresc fata de cel mai mare exeget al Scripturilor si fata de profesorul meu, am adaugat lucrarii mele doua traduceri: un minunat cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur catre antiohieni despre De ce au fost date Scripturile dupa mult timp si despre alcatuirea lumii si cateva capitole din cartea profesorului Sawas Agouridis, Ermineutica textelor sfinte.
Imaginea cu care am ilustrat coperta este cunoscuta reprezentare iconografica intitulata Tronul Etimasiei. Pe un jilt cu perina este asezata Evanghelia deasupra careia sta un porumbel, simbol al Sfantului Duh. Singura ratiune a asocierii Evangheliei cu Duhul Sfant si nu cu Mantuitorul, cum este de obicei reprezentata in iconografie, ar putea fi aceea ca Duhul Sfant este Cel care face posibila intelegerea Evangheliei. Iar prezenta scenei in ansamblul judecatii de apoi sugereaza insemnatatea vitala a interpretarii corecte a Sfintei Scripturi pentru o vietuire care sa conduca la randuirea oamenilor in ceata celor binecuvantati. Ideea mi-a dat-o cartea lui Sorin Dumitrescu, Chivotele lui Petru Rares si modelul lor ceresc, pe care o amintesc aici nu pentru acest motiv, ci pentru ca reprezinta aceeasi pledoarie in domeniul ermineuticii iconografiei ortodoxe, pe care o reprezinta lucrarea mea in domeniul ermineuticii biblice si al ermineuticii teologice in general: Vederea duhovniceasca sau vederea lui Dumnezeu in Duh este unicul temei al vorbirii despre lumea lui Dumnezeu, sau despre creatia vazuta dinspre Dumnezeu, fie ca aceasta vorbire este prin desen si culoare, fie ca este prin cuvant scris. Indiferent de mijloacele de exprimare, teologhisirea nu poate fi produsul ratiunii umane autonome, ci ea se fundamenteaza pe vederea lui Dumnezeu, care nu este o metafora si nici rod al imaginatiei, ci este deschiderea reala a simturilor duhovnicesti sau intelegatoare.
* Prezentul text constituie „Prefata” cartii: Pr. Conf. Dr. Constantin Coman, Erminia Duhului, Editura Bizantina, Bucuresti, 2002, pp. 5-7
