Vorbeste fiilor lui Israel sa-mi ia un dar de la orice om care-l va da cu tragere de inima veti lua darul meu. (Smot/Exodul 25:2)
In pericopa saptamanii citim despre porunca de a cladi Tabernacolul numit si Cortul Intalnirii, cel care le-a slujit stramosilor nostri ca Templu in timpul peregrinarilor prin desert si in perioada lui Yehosua, a judecatorilor, si a regelui David pana ce a cladit Regele Slomo Templul de la Ierusalim.
Stim cu totii ca Primul si al Doilea Templu au fost distruse. Soarta Tabernacolului este mai putin cunoscuta. In Tosefta tratatul Sota 13:1 si Talmud tratatul Sota fila 9a citim ca el nu a cazut in mana vrajmasilor. Regele Slomo, dupa ce a cladit Templul le-a ascuns in cotloanele de sub Sfanta Sfintelor.
Ce e mai vulnerabil, o fortareata de piatra cladita pe o coama de munte sau un cort cu stalpi din lemn aurit? Parca sfidand orice prognoza fortareata de piatra a cazut iar cortul cu stalpi auriti a ramas neatins.
Interpretarea istoriei este predestinata derapajelor. Fiecare este liber sa traga concluziile care il slujesc. Pentru a ocoli pe cat se poate aceste capcane, pasesc pe calea batuta de inteleptii Israelului.
Despre cladirea Templului citim in Cartea Regilor capitolele 5-8. Cedrii au fost cumparati din Liban. Pentru taierea lor au fost luati treizeci de mii de oameni liberi care o luna lucrau si doua luni se intorceau la vatra. Pietrele au fost scoase din munte de optzeci de mii de sclavi pietrari si aduse de saptezeci de mii de sclavi carausi, supravegheati de trei mii si trei sute de zbiri.
Tabernacolul, in schimb, a fost facut numai din daruri. El a fost un act de ispasire a pacatului vitelului de aur. Pentru a face vitelul multi si-au daruit aurul. Daruirea pentru un idol putea fi ispasita numai prin daruire catre HASEM.
Inteleptii Israelului ne-au invatat ca aceasta este regula. Daca dorim ca faptele noastre sa dainuie, calea este sa le facem cu daruire!
(Material preluat pe site-ul Cancelariei Rabinice de la adresa: www.rabinat.ro/despre-daruire-in-pericopa-truma)
