Intrucat mai sunt unele persoane si grupari care continua sa conteste in tara si strainatate necesitatea si oportunitatea construirii Catedralei Mantuirii Neamului in Bucuresti, Patriarhia Romana face precizarea ca Noua Catedrala este o necesitate si un simbol:
Necesitatea liturgica
Numai cine slujeste sau participa la momentele solemne liturgice si la ceremoniile bisericesti din actuala Catedrala patriarhala cunoaste dificultatile pe care le creeaza lipsa acuta de spatiu in desfasurarea normala a slujbelor religioase. Actuala Catedrala patriarhala, construita la mijlocul secolului al XVII-lea (1656-1658), a fost initial biserica manastireasca, devenita ulterior catedrala mitropolitana in anul 1668, iar din anul 1925, odata cu infiintarea Patriarhiei Romane, ea serveste in mod provizoriu drept Catedrala patriarhala pana la construirea Catedralei Mantuirii Neamului, asa cum se mentioneaza in pisania scrisa deasupra usii de intrare de patriarhul Miron Cristea, dupa lucrarile de restaurare din anii 1932-1935. Toate catedralele mitropolitane din provinciile romanesti sunt cu mult mai incapatoare decat actuala Catedrala patriarhala si ofera clerului si credinciosilor conditii mai bune pentru desfasurarea cultului.
Necesitatea publica
Potrivit Legii cultelor nr. 489/2006, cultele sunt persoane juridice de drept privat si utilitate publica (art. 8, alin. 1). In Catedrala Mantuirii Neamului vor fi organizate ceremonii religioase cu caracter public – national, ca de exemplu pomenirea eroilor neamului romanesc la sarbatoarea Inaltarii Domnului – Ziua eroilor (unul din hramurile viitoarei Catedrale patriarhale) si a eroilor din Decembrie 1989 sauslujba de Te-Deum la Ziua Nationala – 1 Decembrie. In acelasi timp, in Catedrala Mantuirii Neamului se vor desfasura alte ceremonii, aniversari sau comemorari cu caracter national si international, vor fi primiti oaspetii din strainatate si vor fi organizate evenimente cu semnificatie religioasa, congrese, conferinte si alte manifestari ale preotilor si tinerilor romani din tara si strainatate. Utilitatea publica a viitoarei Catedrale patriarhale va fi evidentiata si de amenajarea spatiului generos de aproape 6 hectare din jurul ei ca parc public, marind suprafata spatiilor verzi din Bucuresti.
Simbol al unitatii dintre lucrarea spirituala si sociala a Bisericii
In ansamblul Catedralei Mantuirii Neamului, lucrarea spirituala de ordin liturgic, catehetic si omiletic se va desfasura in unitate si completare cu lucrarea social-culturala – prin Centrul de conferinte si Muzeul crestinismului romanesc –, social-filantropica – prin cantina si caminul pentru pelerini – si social-medicala – prin Centrul de diagnostic si tratament – toate in incinta Catedralei noi.
Simbol al unitatii dintre generatii si al romanilor de pretutindeni
Catedrala Mantuirii Neamului prin stilul arhitectonic traditional bizantin-romanesc va fi reprezentativa pentru credinta majoritatii poporului roman. Picturile si mozaicurile viitoarei Catedrale patriarhale vor include sfinti si lacasuri de cult reprezentative din toate provinciile romanesti si chiar ale comunitatilor de romani din afara Romaniei.
Simbol al demnitatii nationale
Biserica Ortodoxa Romana este astazi singura intre Bisericile ortodoxe fara o catedrala reprezentativa pentru credinta majoritatii poporului roman. In mai multe tari din lume, Catedrala din capitala se numeste catedrala nationala. De exemplu, National Cathedral din Washington este catedrala nationala, in care au loc si ceremonii cu valoare de simbol national. De remarcat faptul ca in Bucuresti a fost construit stadionul National Arena cu o capacitate de 55.000 de locuri, din fonduri publice, fara mari proteste in legatura cu oportunitatea acestui obiectiv sportiv national. In schimb, CatedralaMantuirii Neamului, cu o capacitate de 5.000 de locuri, va fi construita doar partial din fonduri publice, ceilalti bani fiind din donatii ale clerului si credinciosilor ortodocsi romani din tara si strainatate.
Complementara scolilor si spitalelor din Romania
Noua Catedrala patriarhala nu poate fi pusa in concurenta sau opozitie cu scolile si spitalele din Romania, asa cum fac cei ostili construirii ei, deoarece ea este complementara acestora. Scolile publice din Romania sunt concurate si completate de multe scoli particulare, aparute dupa 1990, asa cum spitalele si alte unitati medicale de stat sunt concurate si completate de centre medicale private. In schimb, Catedrala Mantuirii Neamului nu poate fi inlocuita de una privata, deoarece Catedrala este un simbol al unei mari comunitati in rugaciune, al unui oras intreg.
Biserica este singura scoala care nu se finalizeaza cu examenul de bacalureat sau cu studiile de doctorat, ci ramane permanent o scoala spirituala pentru toata viata, care indruma oamenii sa caute viata cereasca vesnica, inca din timpul vietii lor pamantesti. In plus, ea este singurul spital care vindeca pe om de pacate prin iertare si prin cultivarea virtutilor spre a dobandi sanatate sufleteasca si iubire curata pentru armonia in familie si societate.
Asadar, Biserica este scoala spirituala si spital duhovnicesc, complementara tuturor scolilor si spitalelor publice. De aceea, la solicitarea Bisericii, in scolile publice se preda si religia care educa pe copii si tineri in spiritul valorilor perene si eterne, completand astfel disciplinele stiintifice, iar in spitale sunt prezenti preoti de caritate care ajuta si completeaza practica medicala stiintifica, intrucat omul este nu numai trup, ci si suflet.
In concluzie, este mai util si mai demn sa construim cu bucurie un spatiu-simbol al comuniunii, decat sa aparam cu patima un vid spiritual!
Acest adevar este confirmat de multimea clericilor si credinciosilor romani care deja au inceput sa ofere cu bucurie banutul lor pentru Catedrala care reprezinta dorinta lor de intarire in credinta si de inaltare in demnitate.
Comunicat al Biroului de Presa al Patriarhiei Romane (7 august 2011).
(Extras din: † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Lumina Botezului si bucuria familiei. Lucrarea Bisericii in societate in anul 2011, Bucuresti, Ed. Basilica, 2012, pp. 117-119)
