Desi Ziua Internationala a Femeii nu este o sarbatoare crestina, ci o expresie a umanismului secularizat, totusi ea poate fi un prilej de a evidentia pretuirea pe care o acorda Biserica femeii credincioase.
Anul acesta, sarbatorirea Zilei Internationale a Femeii (8 martie) poate fi conexata cu o tema de reflectie majora in Biserica Ortodoxa Romana. Este vorba de importanta Sfintei Taine a Cununiei, ca sfintire a legaturii de iubire dintre barbat si femeie sau incoronarea lor „cu cinste si marire”, pentru a trai o viata binecuvantata in vederea fericirii si a mantuirii. Prin aceasta sfanta Taina a Cununiei, femeia fecioara devine sotie si apoi mama, daca naste copii. Unirea aceasta a fost binecuvantata de Dumnezeu mai intai in Rai (Facerea 2, 24), iar Hristos-Domnul a sfintit Nunta la Cana Galileii, unde a participat impreuna cu Mama Sa si cu sfintii Sai ucenici, savarsind acolo prima Sa minune, adica prefacand apa in vin, spre bucuria tuturor, gratie mijlocirii Maicii Domnului. Prin aceasta, se vede ca familia se afla in centrul iubirii si binecuvantarii lui Hristos si in grija Bisericii Sale. Luminat de Evanghelia lui Hristos, crestinismul a consacrat definitiv in istorie demnitatea suprema si valoarea unica a persoanei umane, indiferent de gen, rasa ori pozitie sociala. Faptul ca „in Hristos nu mai este nici barbat, nici femeie” (cf. Galateni 3, 28) inseamna ca si unul si celalalt sunt in primul rand persoane, adica fiinte rationale, libere si iubitoare, create dupa chipul lui Dumnezeu sau al Sfintei Treimi (cf. Facerea 1, 27). Deci, barbatul si femeia ca persoane sunt fiinte egale si complementare, chemate la comuniune de iubire, dincolo de orice conditionari fizice, biologice sau sociale. In aceasta perspectiva, relatia care se stabileste intre dimensiunea umana masculina si cea feminina nu mai poate fi gandita ca un raport de forte concurentiale in plan biologic, intelectual si social. Iar in plan spiritual, sfintenia exprima cel mai bine egalitatea dintre barbat si femeie, intrucat sfintii barbati si sfintele femei din calendar se bucura de aceeasi cinstire din partea Bisericii. Arhetipul iubirii dintre barbat si femeie este legatura de iubire dintre Dumnezeu si umanitate, mai precis iubirea sfanta dintre Hristos si Biserica Sa, numita nu doar Trup al lui Hristos (cf. 1 Corinteni 12, 27; Efeseni 4, 12), ci si Mireasa a lui Hristos (cf. Apocalipsa 19, 7; 21,9).
Prin iubirea milostiva si binecuvantarea sfintitoare a Preasfintei Treimi, femeia a devenit, in Maria din Nazaret, Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara, pentru ca in Fiul ei, Iisus Hristos, sa fie vesnic unite Dumnezeirea si umanitatea. Astfel, femeia credincioasa si smerita a fost chemata sa nasca pe Fiul lui Dumnezeu ca Om pe pamant, pentru ca umanitatea sa se poata inalta la viata cereasca. Dupa modelul Maicii Domnului, vocatia sfanta a femeii este de a da viata si de-a cultiva comuniunea de viata in familie si societate, intrucat numai comuniunea de iubire smerita poate fi viata adevarata. Astfel, insasi participarea femeii la viata publica are, de cele mai multe ori, o considerabila pondere benefica. Femeia aduce un plus de suflet, de caldura, de comuniune prin prezenta, cuvintele si activitatea sa, participarea ei afectiva la promovarea vietii in comuniune fiind un factor pozitiv, uneori chiar esential in demersul de solutionare prompta a unor cazuri de suferinta sociala.
Astazi traim intr-o lume inrobita de goana dupa profitul material imediat si multiplu, incat omul pierde tot mai mult sensul vietii sale si capacitatea de-a discerne intre valorile perene si succesele efemere, intre nobletea sufletului si abilitatea pragmatica. Odata cu pierderea acestui discernamant, slabeste atat credinta omului in dobandirea vietii vesnice sau a mantuirii, cat si iubirea adevarata in familie si societate. Prin urmare, este vital sa iesim din carapacea individualismului nostru egoist si sa cultivam iubirea smerita fata de Dumnezeu si de semenii nostri. In acest sens, sa ne gandim astazi, in stare de rugaciune si solidaritate, in primul rand la multimea femeilor care sufera din cauza saraciei, somajului, bolilor, migratiei, divortului, singuratatii, violentei domestice si multor umilirii. De asemenea, sa ne gandim, cu pretuire si recunostinta, la multimea femeilor credincioase si harnice, intelepte si curajoase care ajuta familia, Biserica si societatea sa cultive darul sfant al vietii ca existenta in comuniune de iubire fata de Dumnezeu si de semeni. Adresam tuturor femeilor, dar mai ales celor care sunt sotii si mame credincioase, cuvant de pretuire si binecuvantare pentru prezenta si lucrarea lor benefica in familie, Biserica si societate.
Preasfanta Treime, pentru rugaciunile Maicii Domnului si ale tuturor sfintilor, sa lumineze si sa umple de bucurie toata lucrarea cea buna si folositoare a femeilor din poporul roman, intru multi si fericiti ani!
(Extras din: † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Lumina Botezului si bucuria familiei. Lucrarea Bisericii in societate in anul 2011, Editura Basilica, Bucuresti, 2012, pp. 66-68)
