Tonalitatea claxoanelor din partitura originala “Un american la Paris” nu coincide cu cea utilizata astazi
Un muzicolog de la Universitatea din Michigan a descoperit ca tonalitatea claxoanelor din partitura originala “Un american la Paris”, de Gershwin, nu coincide cu cea utilizata astazi. In 1923, in timpul unei calatorii in capitala Frantei, Gershwin compune una dintre cele mai celebre opere ale sale – un poem simfonic in care vuiesc claxoane adevarate ale taxiurilor pariziene. Ascultand o inregistrare din 1929, muzicologul Mark Clague si-a dat seama ca in versiunile de interpretare mai noi a fost schimbata tonalitatea claxoanelor, datorita unei confuzii din notatie: A, B, C si D nu ar desemna chei muzicale, cum au crezut cei care au fabricat special claxoane pentru reprezentatiile orchestrale ale “Unui american la Paris”, ci – demonstreaza M. Clague in cartea pe care o dedica lui George si Ira Gershwin – sunt insemnarile momentelor in care percutionistii trebuie sa intervina cu cele patru claxoane. J
