Sonata Kreutzer (1803) face parte din Op. 47 Beethovenian. Numele acestei compozitii pentru vioara si pianoforte provine din dedicatia pe care L. van Beethoven i-o face lui Rodolphe Kreutzer (foto), probabil cel mai mare violonist al inceputului de secol nouasprezece. Sonata a noua pentru vioara in La major (dupa unii muzicologi cheia de fapt ar fi A minor) nu a fost insa niciodata interpretata de Kreutzer, care o considera “scandalos de neinteligibila”.
Lev Tolstoi isi publica povestirea “Sonata Kreutzer” in anul 1889, atingand de asemenea corzi ale “scandalosului” pe care publicul nu este foarte incantat sa le asculte nicaieri, niciodata. (Aceasta scriere va avea apoi un rol decisiv in promovarea muzicii lui Beethoven in Europa rasariteana.)
“Kreiterova Sonata” este una dintre cele mai citite nuvele rusesti, chiar daca s-a incercat din rasputeri cenzurarea sa in epoca.
Pozdnasev, personajul nuvelei ii povesteste autorului cum si-a ucis sotia, orbit (sau iluminat?) de o gelozie profund turbulenta. Scrierea lui Tolstoi – desfasurata ca o relatare minut cu minut, secunda dupa secunda a unei calatorii de cateva ore cu un tren rusesc – pare sa preia o poveste infasurata in sonata beethoveniana. In mod bizar sau nu, scriitorul rus pare sa fi “citit”/descoperit nuvela gata scrisa printre notele “Sonatei Kreutzer” a lui Beethoven. Intalnirea din tren a naratorului cu personajul sau, care ii povesteste o acumulare de fapte si stari, pare a fi un exercitiu perfect de lectura a unui text aproape (in)vizibil, lizibil insa ca stersaturile unui creion de pe o partitura muzicala.
Monologul nocturn al eroului nuvelei se desfasoara ca o destainuire, intr-o aparenta conversatie dintr-un compartiment de tren, in clar-obscurul unei calatorii al carei apogeu este atins in momentul rememorarii concertului sustinut de sotia lui Pozdnasev si “amantul” ei:
“Au cantat “Sonata Kreutzer” de Beethoven. Cum primul presto? Il cunosti? Striga el. Uf!… inspaimantatoare bucata e sonata asta! Mai ales partea aceasta. Si, in genere, muzica e un lucru inspaimantator. Ce anume este inspaimantator? Nu-mi dau seama. Ce este muzica insasi? Ce face ea? Si de ce face ceea ce face? Se zice ca are o influenta inaltatoare asupra sufletului. Da’ de unde! Prostii! E drept ca actioneaza, ba chiar actioneaza grozav asupra sufletului, cel putin in ceea ce ma priveste, dar influenta ei nu-i defel inaltatoare. Ea nici nu inalta sufletul, nici nu-l coboara, ci il atata. Cum sa-ti spun? Muzica ma face sa uit de mine insumi, de adevarata mea situatie; ea ma stramuta in alta lume, care in orice caz nu este lumea mea. Sub influenta muzicii mi se pare ca simt ceea ce de fapt nu simt, ca inteleg ceea ce nu inteleg, ca pot face ceea ce nu pot sa fac. (…) Bunaoara chiar aceasta “Sonata Kreutzer”, primul presto. Se cuvine oare ca acest presto sa fie cantat intr-un salon, intre niste doamne imbracate in rochii decoltate? Adica, il asculti si aplauzi, apoi mananci inghetata si trancanesti ultimele cancanuri. (…) Cel putin asupra mea, bucata aceasta a avut o inraurire cumplita; aveam impresia ca am descoperit simtaminte cu totul noi, posibilitati noi, care imi fusesera cu desavarsire necunoscute pana atunci.”
https://www.youtube.com/watch?v=mUWcyDEvsYA
https://www.youtube.com/watch?v=mYBA0d1k9Vw
Ecranizari excelente: in 1915, film mut “Sonata Kreutzer”; in 1987 – film regizat de Mikhail Schweitzer; in 2008 – Bernard Rose regizeaza “Sonata Kreutzer”, al treilea sau film inspirat din Tolstoi (dupa “Anna Karenina”/1997 si “Ivan cel Groaznic”/2003); Bernard Rose a mai semnat si filmul “Immortal Beloved”, dedicat lui Beethoven.
