Putina lume stie ca parintii lui Charlie Chaplin (1889-1977) au fost cantareti: tatal sau (Charles Chaplin) a lucrat ca animator in musical-urile britanice ale vremii, iar pe mama sa (Hannah Hall) Charlie obisnuia sa o inlocuiasca, atunci cand ea isi pierdea vocea. Debutul ca artist vocal a fost unul foarte timpuriu, Chaplin fiind un pusti de doar cinci ani atunci cand a urcat pentru prima oara pe o scena. In 1897 Charlie Chaplin este deja artist profesionist, in trupa de step Eight Lancashire Lads.
Alter ego-ul sau artistic, “Vagabondul” este imaginea pe care si-o construieste in America, atunci cand Mack Sennett ii cere un personaj de compozitie (1913-1914), cu priza imediata la publicul filmelor sale de comedie. Haina prea stramta, incaltarile prea mari, melonul ponosit, bastonul (de dansator) si micuta mustata cu care si-a pictat figura i-au alcatuit portretul cu care traverseaza timpurile. Cu acest personaj, Charlie Chaplin devine in doar cateva luni starul incontestabil al cinematografiei mute, cel mai mare actor de pantomima memorat de pelicula vreodata.
Sunt cercetatori ai biografiei lui Chaplin care vad originile acestui personaj in copilaria dickensiana a actorului, in vreme ce alti biografi sustin ca “Vagabondul” ar reprezenta o proiectie vizuala a motto-ului lui Fred Karno (mentorul lui Chaplin): “Fiti melancolici, domnilor. Trebuie sa fim melancolici!”
In 1915 Chaplin devine propriul sau regizor, intrerupand colaborarea cu Mack Sennett. Semneaza un contract cu Studiourile Essanay. Din prima leafa (de aproximativ 1250 de dolari, castigati intr-o saptamana) isi cumpara… o vioara!!! Fred Karno povesteste despre Charlie ca “zdranganea” violoncelul inca din adolescenta (era stangaci si avea un instrument adaptat). In aceasta perioada compune piesele “Oh, that cello” si “There’s always someone you can’t forget”!
Charlie Chaplin isi intareste pozitia in industria cinema-ului, fondand in 1919 compania United Artists, impreuna cu Douglas Fairbanks, Mary Pickford si D. W. Griffith.
In 1931 produce filmul mut “City Lights” (Luminile orasului), un pariu castigat de Chaplin in contextul dezvoltarii fulminante a cinematografiei cu sonor, dupa 1927-1928. Muzica din “City Lights” este compusa de Chaplin si orchestrata de Arthur Johnston si Alfred Newman (colaboratorii sai, “asociatii sai de muzica” – asa cum ii alinta – pe care i-a cam “torturat”, pentru ca Chaplin habar nu avea de elemente de teorie muzicala). In revista “Life”, James Agee spune in 1949 ca in acest film a vazut “cea mai bine jucata scena din cinema-ul de pana atunci”.
In “Modern Times” (1936) alterneaza fragmentele de film mut cu muzica si cu efecte sonore, printre scurte pasaje de dialog. In acest film Chaplin canta melodia de adio a personajului sau, “Vagabondul” (song-ul “Smile” este unul dintre cele mai celebre de atunci, pana in zilele noastre – in arhivele emotiei ramanandu-ne si versiunea atat de calduros interpretata de Nat King Cole, in 1954).
Dar primul lungmetraj sonor realizat de Chaplin a fost “The Great Dictator” ( Dictatorul), cel mai profitabil film al sau. Realizata in 1940, in plina ascensiune a lui Hitler, aceasta pelicula a fost un pamflet de nestavilit la adresa regimului nazist. Tema muzicala a filmului este, de asemenea, creata de Chaplin. Meredith Willson, impreuna cu care a lucrat, noteaza in cartea sa “And there I stood with my Piccolo”: “L-am vazut pe Chaplin luand o partitura, taind-o bucati-bucatele, reasambland-o apoi si astfel obtinand cele mai trasnite efecte sonore. … Chaplin putea crea orice – muzica, balet, pictura… Cele mai bune idei pentru coloana sonora /a filmului Dictatorul/ i-au apartinut lui – de exemplu, pentru faimoasa scena a dansului cu balonul, s-a gandit la introducerea temei din Lohengrin-ul lui Wagner.”
Pentru “Limelight” (Luminile rampei), Charles Chaplin, Raymond Rasch si Larry Russell au fost premiati cu un Oscar pentru coloana sonora, in cadrul celei de-a 45-a Gale a Premiilor Academiei Americane de Film. Chaplin a fost coregraful acestei productii.
In lungii sai ani de glorie, steaua cinematografiei mondiale Charlie Chaplin a fascinat cu muzica sa numeroase personalitati ale acestui domeniu: doamna Germaine Tailleferre, compozitorul Hanns Eisler, violonistul Jascha Heifetz, compozitorul Schonberg, pianistul Vladimir Horowitz, compozitorul rus Rahmaninov. Insusi Stravinsky si-ar fi dorit foarte mult o colaborare muzicala cu “Charlot”, aceasta personalitate “nebuna dupa muzica”…
Abe Lyman Orchestra dirijata de Charlie Chaplin
(Imaginile sunt luate de pe www.charliechaplin.com.)
