Heinrich Kreissle von Hellborn (in cartea “Viata lui Franz Schubert” 1797-1828) povesteste cum, intr-o duminica de iulie, in 1826, la Zum Biersack, Herr Doppler a trebuit sa deseneze pe verso-ul unui meniu un portativ improvizat pentru “o melodie delicioasa care tocmai i-a venit in minte” compozitorului Franz Schubert. O carte (de poezii? de Ludwig Rellstab?) pe care prietenul sau, Tieze o frunzarea melancolic i-a atras atentia muzicianului… O carte de pe o masuta, o tacere deschisa in vacarmul unui frugal garden party vienez.
Asa a fost a fost scrisa „Serenada” („Standchen”), probabil cea mai “poematica” melodie a inceputului de secol nouasprezece. Pentru unii, cel mai frumos lied din lume! In perioada 1830-1870, Franz Liszt a aranjat (pentru pian) numeroase lucrari scrise de Schubert, in special liedurile. Iar insusi Liszt spunea despre Schubert ca a fost “cel mai poetic muzician al tuturor vremurilor!”
“Serenada” face parte din colectia de lieduri (versuri: Rellstab si Heine/ +Johann Gabriel Seidl)“Cantecul lebedei” /“Schwanengesang”/ “13 (14) Lieder nach Gedichten von Rellstab und Heine” – publicate postum de Haslinger (D. 957)
In aceeasi perioada a maturitatii sale creatoare stralucite, Schubert a mai scris ciclul de lieduri “Winterreise” (D. 911), atingand cu gratie apogeul artei liedului. La una dintre Schubertiade (asa au fost numite reuniunile anturajului amical al lui Schubert), liedurile schubertiene au fost declarate “remarcabile, intr-un mod absolut!” Inainte de Schubert, liedul avea o structura strofica si un tratament silabic al textului. Prin Schubert, liedul isi elibereaza intr-un mod dramatic potentialul poetic.
Serenada este o compozitie muzicala dedicata unei persoane. Provenind din adjectivul italian „sereno/-a”, o “serenada” acopera “in a manner of speaking semantics won’t do” atat sensuri ale linistii, calmului, serenitatii cat si – poate chiar intr-o mai mare masura – intelesuri din spatiul personal (de pilda, in Evul Mediu, serenadele se cantau seara sub fereastra iubitei, nu ziua-in-amiaza-mare, in piata publica). Intr-o serenada primeaza muzicalitatea. Intensitatea dramatica sau dezvoltarea temei sunt secundare, uneori neimportante.
Astazi putem asculta foarte multe “propuneri” incarcate de lirism, ale “Serenadei” lui Schubert. Scrisa initial pentru un solist alto si un cor masculin, aceasta compozitie se aude poate cel mai aproape de “versiunea sa princeps” in interpretarea unui flaut, acompaniat de pian.
Sergio&Claudio Zampetti:
(extra: Poetul L. Rellstab este cel care a “inventat” in 1832 numele “Sonata (Luminii) Lunii”/ „Mondscheinsonate” pentru celebra Sonata (nr. 14) pentru pian – de Beethoven).
surse imagini: www.viennatouristguide.at si https://www.gustav-klimt.com/
Comentarii (1)
Ce nivel pentru pian este Serenada? In ce clasa se studiaza?