Gioachino Rossini (Giovacchino Antonio Rossini, cu numele intreg, insa adesea gasit si ca Gioacchino Rossini), a fost un compozitor italian, unul dintre cei mai mari compozitori de opera ai epocii sale. A imbogatit lumea minunata a operei cu arii incantatoare, optimiste si pline de verva, care se afla din abundenta in lucrarile sale, cucerind publicul de pretutindeni.
Alături de Vincenzo Bellini și Gaetano Donizetti, Rossini a fost unul din compozitorii de frunte ai operei bel canto.
Creatia lui Rossini este reprezentata de un singur gen: opera. Timp de aproape 20 de ani, genialul compozitor va oferi publicului peste 40 de opere, exceland, cu precadere, in opera buffa (comica), pe care a readus-o in atentia publicului, ridicand-o la o stralucire inegalabila.
La varsta de 7 ani, Gioachino si-a facut debutul la Bologna, in opera „Camilla” a compozitorului italian Ferdinando Paer, compusa in anul 1799, in care el a fost ales pentru a interpreta rolul unui copil. Si tot in copilarie, el i-a insotit pe parintii sai in turneele lor muzicale, unde, adeseori, a cantat in orchestra ca secund la corn. In tinerete a facut multe feluri de exercitii muzicale: a invatat sa cante la cornul francez, la clavecin, la violoncel, la pian, teoria muzicii si voce.
Stilul „rossinian” se contureaza incepand cu varsta de 18 ani. Rossini compune cu multa usurinta lucrari dintre cele mai diverse. Oricare ar fi subiectele, glume moderne sau drame lirice, lucrarile sunt antrenate de aceeasi exaltare care se gaseste in accelerarea ritmica si in celebrele crescendo-uri, atat de tipice. Spectatorul nu are timp sa se plictiseasca, ariile sunt vii si pasajele de umplutura revarsa jovialitate si tinerete. Oricum ar fi natura libretului, lucrarile celebrului compozitor emana bucuria de a trai.
La varsta de 37 de ani, Rossini s-a hotarat brusc sa nu mai scrie muzica. Popularul compozitor s-a retras din muzica in punctul culminant al carierei sale, dupa premiera capodoperei „Wilhelm Tell”, care a avut loc la Teatrul Academiei Regale de Muzica din Paris, pe 3 august 1829. Motivul acestei retrageri este (inca) necunoscut. Desi a mai trait aproape patruzeci de ani, Rossini a mai compus numai sporadic cateva cantece pentru voce si pian si cateva lucrari de muzica sacra.
O buna parte din cei patruzeci de ani in care nu a compus a ratacit prin orasele Italiei, dar in aprilie 1855, Rossini s-a intors definitiv la Paris, unde a locuit pana la sfarsitul vietii.
Rossini a fost intreaga viata un gurmand notoriu si un bucatar priceput, dar s-a dedicat deplin acestor pasiuni cu deosebire dupa retragerea sa din muzica.
Intr-o zi de marti, la 13 noiembrie 1868, compozitorul italian, cunoscut in istoria muzicii si sub magulitoarele porecle de „Lebada de la Pesaro” si „Mozartul italian”, a murit la vila sa de la Passy (azi un cartier din Paris), in urma unei operatii abdominale. Guvernul francez i-a organizat funeralii marete, participand intreaga protipendada pariziana, precum si foarte multi artisti, muzicieni, cantareti, pictori si poeti.
Evenimente biografice:
- 29 februarie 1792 – s-a nascut la Pesaro, in Italia;
- 6 februarie 1813 – a avut premiera opera „Tancred” („Tancredi”), pe un libret de Gaetano Rossi (bazat pe tragedia „Tancrède” de Voltaire), la Venetia, in Italia;
- 21 mai 1813 – a avut premiera opera (farsa comica) “Scara de matase” (“La scala di seta”), pe un libret de Giuseppe Maria Foppa, la Venetia, in Italia;
- 14 august 1814 – a avut premiera opera bufa „Turcul in Italia” („Il Turco in Italia”), pe un libret de Felice Romani, la Milano, in Italia;
- 20 februarie 1816 – a avut premiera opera bufa „Barbierul din Sevilla” („Il Barbiere di Siviglia”), pe un libret de Cesare Sterbini (dupa comedia omonima a lui Pierre Beaumarchais), la Roma, in Italia;
- 4 decembrie 1816 – a avut premiera opera „Otello” (drama), pe un libret de Francesco Maria Berio di Salsi (dupa celebra piesa „Othello” a dramaturgului englez William Shakespeare), la Napoli, in Italia;
- 25 ianuarie 1817 – a avut premiera opera comica „Cenusareasa” („La Cenerentola”), pe un libret de Jacopo Ferreti, la Roma, in Italia;
- 31 mai 1817 – a avut premiera opera melodramatica „Cotofana hoata” („La gazza ladra”), pe un libret de Giovanni Gherardini (bazat pe piesa de teatru „La pie voleuse, ou la servante de Palaiseau” de Théodore Badouin d’Aubigny si Louis-Charles Caigniez), la Milano, in Italia;
- 3 februarie 1823 – a avut premiera opera „Semiramida” („Semiramide”), pe un libret de Gaetano Rossi (bazat pe tragedia „Sémiramis” de Voltaire), la Venetia, in Italia;
- 3 august 1829 – a avut premiera opera (drama istorica) „Wilhelm Tell” („Guillaume Tell”), pe un libret de Etienne de Jouy si Hippolyte Bis (bazat pe piesa de teatru omonima de Friedrich Schiller), la Paris, in Franta;
- 13 noiembrie 1868 – a murit la Paris, in Franta.
Citate din Gioachino Rossini:
Orice fel de muzica este bun, cu exceptia celei plictisitoare.
Ma misc nu atat de dragul muzicii mele, cat de cel al stomacului meu.
Dati-mi o lista de bucate si o pun pe note cat ai bate din palme!
La ce te poti astepta de la un om nascut intr-o zi care exista doar din patru in patru ani?
Am toate bolile femeilor. Nu-mi lipseste decat un uter.
Wagner are niste clipe minunate, dar multe sferturi de ora ingrozitoare. (eseul „O amintire despre Rossini”)
Tocmai am primit o branza Stilton si o cantata de la Cipriani Potter. Branza a fost foarte buna. (eseul „O amintire despre Rossini”)
Fara invazia franceza in Italia as fi devenit, probabil, un farmacist sau un negustor de ulei de masline. („Mari compozitori”, conversatie cu biograful sau Alexis Azevedo)
Daca as avea libertatea sa aleg urmatoarea piesa, aceasta ar trebui sa fie “Dumnezeu sa il salveze pe Rege”. (conversatie cu Regele George al IV-lea, 24 ianuarie 1824)
Ai rabdare pana in seara de dinaintea premierei. Nimic nu stimuleaza mai bine inspiratia decat nevoia, indiferent daca este vorba de prezenta unui copist care asteapta sa-i dai notele sau de tipetele unui impresar care isi smulge parul din cap. Pe vremea mea, toti impresarii din Italia aveau deja chelie la treizeci de ani… Am scris uvertura la „Cotofana hoata” chiar in seara premierei, la teatru, unde am fost tinut prizonier de director, sub supravegherea unui masinist de pe scena care primise ordin sa arunce manuscrisul meu pe geam, pagina cu pagina, copistilor ce asteptau sa-l transcrie. In lipsa paginilor, urma sa ma arunce pe mine pe fereastra.
Citate despre Gioachino Rossini:
Rossini este un geniu extraordinar. (Franz Schubert)
Rossini, maestru divin, Soarele Italiei, imprastie-ti razele peste intreaga lume! (Heinrich Heine)
Rossini a intors spatele partiturilor pedante si greoaie, dand ascultare oamenilor care cantau fara note in fata. El a auzit numai ceea ce a ramas in ureche, dincolo de cutia cu trucuri a operei: melodia dezgolita, melodia absoluta, incantarea auzului, adica melodia care nu era nimic altceva decat melodie. (Richard Wagner)
Cea mai izbitoare caracteristica din „Tancredi” o reprezinta prospetimea muzicii. Nu este nimic altceva decat puritate si simplitate in fiecare nota. Niciun atom de cosmetizare, doar geniul in forma inocentei primitive. (Stendhal, „Viata lui Rossini”)
Rossini avea pe atunci 31 de ani si era la apogeu… Privirea sa subtila si penetranta tintuia pe oricine se afla in fata sa. Zambetu-i era binevoitor si caustic in acelasi timp. Nasul acvilin, sprinceanele proeminente dezvaluite parca mai mult de un inceput de calvitie, favoritii negri si ascutiti ce-i incadrau ovalul regulat al fetei, toate formau un fel de frumusete virila si fascinanta. Avea maini minunat conturate pe care le oferea privirilor cu cochetarie. Se imbraca simplu, mai mult cum-se-cuvine decat elegant, iar de sub haine transparea provincialul abia sosit in Capitala. (Marie-Pierre-Yves Escudier si Léon Escudier)
Anecdote:
Intr-o zi Rossini este invitat sa ia pranzul de catre un admirator al sau. Masa a fost cam saracacioasa si marele compozitor a ramas aproape flamand. Cand s-au strans tacamurile, gazda, extrem de curtenitoare, i-a spus lui Rossini:
– Sper ca imi veti face cinstea de a pranzi alaturi de mine cat mai curand…
– Desigur, cu multa placere, a replicat muzicianul. Daca se poate, chiar acum.
***
Pe vremea cand locuia la Paris si frecventa saloanele mondene, Rossini fu intrebat intr-o zi de niste cucoane bine fardate ce parere are el, un italian, despre frumusetile Frantei. „Doamnelor, spuse cu modestie Rossini, eu sunt doar un muzician. Nu ma pricep la pictura.”
***
Conducerea unui orasel italian pe nume Pesaro a decis sa instaleze in piata centrala o statuie a lui Rossini. O delegatie cu notabilitatile urbei a mers apoi sa-l intalneasca pe compozitor pentru a-i da vestea.
– Si cam cat va costa aceasta statuie?, intreaba Rossini.
– 20,000 de lire, raspunsera delegatii in cor.
– Ati putea sa-mi dati mie banii acestia, spuse Rossini, iar eu ma angajez, in schimb, sa stau cateva zile pe soclul din piata.
***
Rossini a recunoscut ca a plans de trei ori in viata sa: la insuccesul primei sale opere, cand l-a auzit pe Paganini cantand la vioara si in ziua in care un curcan umplut cu trufe a cazut peste bord la un picnic plutitor.
