Weinstein’s List: “Violins of Hope”
Amnon Weinstein, un mare* lutier din Tel Aviv.
Recupereaza de treizeci de ani viori care au supravietuit Holocaustului. Mostenitor al unui atelier de instrumente muzicale si al unei vocatii de “doctor-scripcar”, Domnul Weinstein reconditioneaza instrumentele muzicale pe care le-a regasit impreuna cu povestile artistilor disparuti in lagarele naziste. Domnul Amnon Weinstein este protagonistul filmelor “Calatoria lui Amnon” si “Viorile in vremea razboiului”, precum si al unui documentar referitor la IPO (Israel Philarmonic Orchestra).
Poate parea mult spus, dar “traiesc” astazi in lume viori din lista “supravietuitorilor Holocaustului”, pentru ca cea mai mare parte a instrumentelor muzicale de provenienta germana au fost – dupa razboi – distruse in timpul unor episoade post-traumatice colective, pe care au fost nevoiti sa le traverseze evreii indoliati.
In Tel Aviv, concertmaistrul Bronislaw Huberman fondase o orchestra simfonica, la al carei eveniment de lansare (26 decembrie 1936) dirijor a fost nimeni altcineva decat prestigiosul Arturo Toscanini. Muzicieni ai acestei orchestre, refugiati apoi din calea cosmarului hitlerist, nu au putut sa depaseasca socul emotional al genocidului indescriptibil… si au distrus o parte din viorile de provenienta germana.
Tatal lui Amnon Weinstein a primit prima vioara odata cu plecarea sa din Polonia, in 1939. Moshe Weinstein si-a deschis un mic magazin de instrumente muzicale in Tel Aviv, unde, incepand din anul 1945 au inceput sa-si gaseasca loc, printre rafturi, si viori nemtesti care au apartinut unor evrei ucisi in ghetourile hitleriste. Cu toate ca viorile erau remarcabile (de pilda, o vioara uimitoare fusese realizata in 1775 de Benedict Wagner, un lutier din Ellwangen), in Israel nimeni nu a mai vrut sa le cumpere.
Colectia acestor viori speciale s-a extins apoi gratie lui Amnon Weinstein, care a mostenit atat afacerile tatalui sau, cat si profesia de lutier (dobandind o certificare la Cremona, in Italia, pe taramurile natale ale primelor viori ale secolului al saisprezecelea renascentist – unde a studiat cu Pietro Sgarabotto, Giuseppe Ornati, Ferdinando Garimberti).
Si-a dat seama ca detine un tezaur atunci cand un violonist supravietuitor al Holocaustului a pasit pragul atelierului sau, aducandu-i spre reconditionare o scripca neatinsa de patru decenii, dar pe care se pregatea sa o lase mostenire nepotelului sau.
Acum sunt 50 de viori care au tacut mai mult de o jumatate de veac. Si aceste viori “trebuie sa vorbeasca. Iar asta se poate intampla cel mai bine in concerte pretutindeni in lume. Fiecare concert este o victorie!”, sustine Amnon Weinstein, care doneaza intreaga colectie, devenita un “ansamblu care isi ridica vocea peste istorie.”
Despre ce victorie sa fie vorba?
Iata ca, incepand din anul 2008, “Violins of Hope” s-au auzit in SUA, Franta, Marea Britanie, Elvetia. Primul concert a fost la Ierusalim.
Vioara are o insemnatate deosebita in cultura evreilor (exemplu – traditiile Klezmer), fiind realmente o bucata din sufletul colectiv al acestui popor.
Inregistrarea concertului din Cleveland:
(* Distins cu Premiul “Olle Bull”, in Norvegia -2007)
PS: Violins of Hope vor ajunge in Romania pentru prima data in primavara 2017, pentru un concert unic al Societatii Muzicale
Referinte
For Jews enduring utter despair and unimaginable evil during the Holocaust, music offered haven and humanity. The strains of a beloved song supplied solace, even if only for a few moments. The chords ...