Seara de 27 Martie, Gala Laureatilor Concursului National Mihail Jora 2017, cel mai important concurs muzical national de compozitie si interpretare.
Un prilej excelent sa savuram talentul tinerilor muzicieni dar si sa ne facem o idee despre viitorul muzicii clasice. As spune viitorul muzicii clasice in Romania dar nu as paria ca laureatii isi vor face veacul in tara.
Organizarea impecabila, publicul distins, decorul perfect.
Sa cante muzica!
Totul a inceput cu lucrarea castigatoare la sectiunea compozitie.
Lucrarea semnata de tanarul oradean Sebastian Tuna si adaptata de Dan Dediu (flaut, clarinet, vioara, viola, violoncel si pian + soprana, bas, bariton, tenor), „D’ale Carnavalului”, o transpunere a piesei lui Caragiale, a adus energia si umorul necesare pentru a incepe gala cu dreptul.
A urmat castigatorul premiului al II-lea la sectiunea vioara, Valentin Serban, cu interpretarea lucrarii Introducere & Rondo Capriccioso in A minor de Saint-Saens. Sensibilitate, virtuozitate, Valentin a ridicat stacheta foarte sus. Poate cea mai solida interpretare a serii.
Apoi Diana Petrache (premiul al II-lea pian) cu interpretarea Bouree-ului Enescian din Suita numarul 2. Atingere placuta, interpretare cu multa pedala de sustinere, matura.
Cosmina Stancu (premiul al II-lea canto) a urmat cu interpretarea ariei „Acerba Volutta” de Francesco Cilea, trei minute foarte intense, pentru ca imediat dupa sa il auzim pe Octavian Lup (premiul al II-lea) interpretand la violoncel o suita de Bach, tonica galei. De altfel, orice suita de Bach este parte din esenta reportoriului pentru violoncel dar nu pot sa spun ca nu ma asteptam la o suita.
Interpretarea primei miscari (Adagio sostenuto – Presto) a sonatei Beethoveniene „Kreutzer” a Luciei Andrei (premiul I vioara) a fost, iarasi, un punct de referinta al galei. Executia impecabila, cu toate ca eu as fi gustat mai mult o parte de pian mai furioasa dar aici e o chestiune de gust, nu de corectitudine.
La sectiunea canto, Mihai Urzicanu (premiul I) a fost impresionant cu interpretarea ariei „Come un bel di di maggio” de Umberto Giordano, starnind la final un val de aplauze si cateva „bravo!”, meritate din plin.
Epilogul a fost consemnat de castigatorul premiului I la pian, Cadmiel Botac, cu interpretarea primei miscari a Sonatei a doua de Chopin, un exercitiu de virtuozitate reusit.
Una peste alta, un concert foarte concentrat, cuprinzand intr-o ora si ceva un repertoriu de la Bach pana la Francesco Cilea, un program care sa multumeasca neinitiati dar si critici muzicali.
Ma asteptam sa particip la un test, un experiment muzical dar totul a sunat matur, desavarsit,
dovada ca varsta e irelevanta cand vine vorba de pasiune si multa munca. Bis!
Galeria foto: AICI
