Mozart, Cvintetul in Sol minor K. 516. Si o piesa dintr-un eseu de geniu, “Mozart ” de Hideo Kobayashi
Kobayashi Hideo
In “Dictionnaire de litterature japonaise” (Paris, Editions PUF, 2000), Jean-Jacques Origas il considera un critic literar de elita pe Kobayashi Hideo (1902-1983), un reprezentant exceptional al epocii Showa, iar despre eseul sau “Mozart” (1946) Origas spune ca acesta esentializeaza intreaga estetica a lui Kobayashi. In aceasta lucrare, Hideo Kobayashi face referiri la treisprezece compozitii mozartiene, eseul fiind apreciat imediat drept scrierea unui geniu si exercitand peste timp o influenta enorma in mediile artistice elitiste, influenta vizibila insa si in reverberatiile iconice mozartiene (uneori tangentand kitsch-ul) din cultura de masa japoneza.
Aceasta “piesa”, acest fragment din eseu, are numeroase citari in studiile despre Mozart: “La tristesse (kanashisa) de Mozart est d’une beaute trop fabuleuse pour etre consolee par les pleurs. Elle est triste comme l’azur du ciel et les senteurs de la mer, comme le mot kanashi dont les poetes du *Manyo surent jadis l’emploi. /…/Je ne sais comment me rappeler ce qui s’est passe il y a une vingtaine d’annees, mais une nuit d’hiver, …, lorque je trainais dans la rue Dotonbori, retentit soudain dans ma tete le theme bien connu de la symphonie en sol mineur. Je ne me souviens plus de ce a quoi je pensais alors. C’est dans la tete tranquille du ‘moi’ qui marchais dans la foule que la symphonie resonna clairement comment une execution reelle. Je fus surpris comme si j’avais subi une operation au cerveau…. Je me precipitai dans un grand magasin, ecoutai un disque, mais l’emotion ne revint plus. …”
(“Tristetea lui Mozart este de-o frumusete atat de fabuloasa, incat nu-i de stins cu lacrimi. E o frumusete trista ca albastrul cerului, ca parfumurile marii, ca acel sentiment kanashi prezent in poemele Manyo./…/(pentru a incepe sa scriu despre Mozart) Nu stiu exact cum sa evoc o intamplare petrecuta in urma cu douazeci de ani…dar, intr-o noapte de iarna , in timp ce abia imi taraiam pasii pe strada Dotonbori, a inceput sa-mi rasune in cap faimoasa tema a simfoniei mozartiene in sol minor. Nu imi amintesc care erau gandurile mele de-atunci, dar in linistea dinauntrul meu , a ‘eului’ care se plimba tacut prin multime, simfonia se auzea ca si cand ar fi fost interpretata in realitate. Era ca si cum mi s-ar fi facut o operatie pe creier. M-am grabit sa ajung intr-un mare magazin, am luat un disc sa-l ascult, insa emotia nu a mai revenit…”) (Hideo Kobayashi, “Motsaruto”, 1946)
*Many.yoshu – antologie de poezie japoneza datand din secolul 8)
Wolfgang Amadeus Mozart a scris in 1787 cvintetul pentru doua viori, doua viole si un violoncel (astazi K. 516). Cvintetele mozartiene se mai numesc “cvintete pentru viola”, pentru nu fi confundate cu “cvintetele pentru violoncel”, ale lui Boccherini sau Schubert.
Cvintetul in Sol minor K. 516, cu intriganta intrerupere din Menuet (II):
