Imi amintesc cu neasemuita bucurie seara zilei de 4 martie 1995 cand Sala „Mihail Jora” a Societatii Romane de Radiodifuziune devenise neincapatoare. Formatiile corale „Madrigal” si „Cappella Transylvanica” au oferit atunci un concert consacrat omagierii maestrului Marin Constantin la a 70-a sa aniversare.
Corul Madrigal, sub conducerea ilustrului sau dirijor, a interpretat lucrari de Thomas Weelkes, Claude le Jeune, Giovanni Pierluigi da Palestrina, Claudio Monteverdi, Orazio Vecchi, Serban Nichifor, Irina Odagescu si Corneliu Cezar.
Solisti au fost Lucian Bonifaciu si Dan Mihai Goia. Cappella Transylvanica, dirijata de Cornel Groza, a interpretat piese corale de Antonio Scandelli, Tomas Luis de Vittoria, Passereau, Herman, Bena si V. Pop. Nivelul artistic? – de exceptie. Succesul? – urias. Aplauzele? – nesfarsite. Flori? – cat a cuprins scena.
Intregul program, precum si tipariturile realizate cu acel prilej, se aflasera sub semnificatia cuvintelor lui Nichita Stanescu: „Ce se cuvine Madrigalului? O REVERENTA. Ce se cuvine lui Marin Constantin? UN OMAGIU”.
Ce repede au trecut anii. Inca zece la numar. Un deceniu! Si am intrat intr-un nou veac, intr-un nou mileniu. Maestrul Marin Constantin, acum la 80 de ani, a ramas insa la fel de tanar la pupitrul Madrigalului sau mereu intinerit.
Sub aceeasi semnificatie a cuvintelor lui Nichita Stanescu s-au aflat mereu in acesti ani cuvintele „Madrigalului” si maestrului acestuia. De ce? Pentru ca, sub conducerea Maestrului Marin Constantin, corul Madrigal a atins perfectiunea, devenind un fenomen unic al vietii muzicale contemporane romanesti si universale. Cella Delavrancea, in cateva cuvinte doar, spusese candva aproape totul despre nivelul la care ajunsese aceasta formatie: „Madrigalul si-a depasit valoroasele calitati de celebra formatie... Mi s-a parut ca anumite sonoritati apartineau altei dimensiuni… Oare Maestrul Marin Constantin a gasit formula care-i deschide universul dimensiunii a patra?”
Cronicari muzicali si personalitati artistice de pretutindeni au epuizat aparatul conceptual al categoriei estetice de sublim referindu-se la emotiile si sentimentele produse de cantul fara asemanare al Madrigalului aflat sub vraja binefacatoare a Maestrului sau.
Leopold Stokowski spunea ca Madrigalul iti transmite ,sentimentul perfectiunii”.
Vittorio de Sica aprecia, pe drept cuvant, ca acest „miracol muzical” este opera Maestrului Marin Constantin.
Elizabeth Schwartzkopf, dupa audierea unui concert al Madrigalului, considera ca Marin Constantin este „un dirijor genial”, iar Andre Jolivet, incantat de corul Madrigal, spunea ca acesta l-a transportat aievea in Imparatia ideala a frumusetii si fericirii.
V. G. Paleolog scria ca: … „tot acest material trait, nu invatat din citite de Marin Constantin, dirijorul l-a insuflat Madrigalului, unisonandu-l prin simultaneitati sonice aproape neinchipuibile, urcandu-le pe scari pana la strigat sau coborandu-le in pierdutul constientului, spre inmarmurirea ascultatorilor, carora Marin Constantin, prin ansamblul sau, le petrece fiorul sacru, devenind din conducator un adevarat creator al sufletului acestei formatii”
… iar Iosif Sava marturisea ca: „De multi ani, cea mai stralucitoare stea din constelatiile muzicale ale tarii si ale lumii ramane Madrigalul”. Pentru ca, asa cum scria muzicologul Smaranda Oteanu „Cantecul romanesc a stralucit pretutindeni in lume unde a fost prezent Madrigalul”.
Pentru ca, avand un repertoriu urias, cuprinzand cele mai de seama lucrari de gen ale Renasterii europene, muzica bizantina, muzica romaneasca si din literatura muzicala clasica si contemporana, sustinand peste 3.000 de concerte in zeci de tari de pe mai toate continente si participand cu stralucire la numeroase festivaluri muzicale internationale dintre cele mai renumite, maestrul Marin Constantin si vocile minunate ale Madrigalului au faurit pentru cultura nationala si universale un monument fara asemanare, („si nu cu dalta”!) care va dainui peste puzderia de veacuri ce or sa vina si or sa treaca.
Noi, cei ce am avut sansa sa-i fim contemporani lui Marin Constantin, sa-i ascultam de atatea ori Madrigalul in salile de concert si sa traim nemijlocit sentimentele si emotiile, inaltatoarele stari de spirit pe care acesta ni le-a strecurat in suflet, am fost niste privilegiati ai vietii.
De magia cantului acestui cor se vor putea bucura si cei de maine. Cele 15 filme, 37 LP-uri si numeroase CD-uri, cate le lasa peste timp Marin Constantin si Madrigalul, sunt de pe acum un tezaur greu de pretuit de cultura muzicala. Iar dialogul exemplar Marin Constantin – Iosif Sava, devenit volumul „Constelatia Madrigal” (Editura Muzicala Bucuresti 1988), de fapt o ampla si foarte originala monografie, alaturi de alte doua monografii aparute ulterior, a imbogatit bibliografia muzicala romaneasca.
In fine, dar nu in ultimul rand, pentru opusul discografic remarcabil „Arta constructiei si interpretarii corale” editat in 10 LP-uri si sub forma a 10 CD-uri in limbile romana, engleza si spaniola, merita sa-i fie recunoscatori maestrului si profesorului Marin Constantin toti profesorii de specialitate si dirijorii de cor din lume.
(Constantin Potanga, Ofranda Euterpei, Editura Orion 2005)
