Iosif Conta la 80 de ani

In anul 2004 maestrul Iosif Conta a serbat 80 de ani de viata si 60 de ani de stralucita activitate artistica, fiind in deplina putere creatoare, dirijand permanent in tara si in strainatate, Radioul si Televiziunea difuzandu-i cu regularitate, concertele inregistrate de-a lungul timpului.

Iata insa, in cele ce urmeaza, o convorbire avuta cu maestrul la implinirea a 60 de ani de creatie interpretativ-dirijorala, convorbire cu un bogat continut documentar si cu alese valente emotionale:

Constantin Potanga: Stimate Iosif Conta, in 2004 ati pasit „con brio ” in al 60-lea an de activitate dirijorala la radio si la televiziune, pe scene ale tarii si ale lumii. Practic, o viata consacrata muzicii. Nu credeti ca s-ar cuveni o retrospectiva in acesti ani frumosi de munca artistica? Nu un bilant, pentru ca asta se va face intr-un viitor mult mai indepartat, deoarece sunteti in plina forta, in plin elan creator. Dar o retrospectiva ar fi interesanta pentru cititori. Nu despre muzica, ci despre modul concret in care ati slujit-o dumneavoastra. Am ascultat, sub bagheta dumneavoastra, multe lucrari ale compozitorilor nostri clasici si contemporani. Cum apreciati acum, retrospectiv vorbind, locul creatiei muzicale romanesti in repertoriul sefului de orchestra Iosif Conta?

Iosif Conta: M-am straduit sa duc mai departe traditiile prestigioase ale vietii noastre muzicale si am promovat fara rezerva cele mai de seama valori ale creatiei muzicale din tara noastra printr-un repertoriu cuprinzator. Este o mare satisfactie sa pot spune ca, in afara de lucrari ale unor inaintasi, intre care Ciprian Porumbescu sau George Stephanescu, am dirijat aproape toate opusurile lui George Enescu, de la „Poema Romana” op. 1 pana la „Vox Maris”.

Constantin Potanga: „Vox Maris” a fast interpretat sub bagheta dumneavoastra in prima auditie absoluta la Bucuresti in 1964…

Iosif Conta: Iar apoi la Paris in 1965, cu orchestra ORTF, dupa care am dirijat-o de nenumarate ori.

Constantin Potanga: Ati prezentat publicului chiar unele dintre simfoniile enesciene „de scoala”, necantate anterior, necunoscute.

Iosif Conta: Da, pentru ca in aceste simfonii se intrevede nu doar marele creator de mai tarziu, ci se releva pregnant cunostintele foarte temeinice de armonie, contrapunct si orchestratie ale inca tanarului compozitor.

Constantin Potanga: Ce lucrari ati mai dirijat din creatiile asa-zisei „generatii enesciene”?

Iosif Conta: Mihail Jora mi-a incredintat realizarea primei auditii a baletului Intoarcerea din adancuri, Paul Constantinescu mi-a prilejuit realizarea in prima auditie a Concertului pentru harpa si orchestra, ca si alte lucrari.

Constantin Potanga: De altfel, aproape toate lucrarile simfonice ale lui Paul Constantinescu au facut parte din repertoriul dumneavoastra…

Iosif Conta: Da, asa este. In ultimele zile de viata ale compozitorului i-am pregatit ultima sa lucrare „Triplul concert pentru vioara, pian si violoncel”. Din pacate, autorul n-a mai apucat sa asculte aceasta lucrare. Pe patul de spital, a audiat doar inregistrarea pe banda a unei repetitii. Am avut cinstea sa dirijez lucrari ale unor maestri ai creatiei romanesti. Astfel, am realizat in prima auditie cu orchestra R.T.V. Oratoriul „Miorita”, o adevarata capodopera a lui Sigismund Toduta. De asemenea, am dirijat mai multe lucrari din creatia lui Ion Dumitrescu. De altfel, ma simt profund legat de creatia si de personalitatea deosebita a maestrului Ion Dumitrescu, care mi-a fost si profesor. Din opera lui Martian Negrea am avut in repertoriu, intre altele, suita simfonica „In Muntii Apuseni”, iar din lucrarile lui Gheorghe Dumitrescu am dirijat in prima auditie numeroase creatii simfonice si vocal-simfonice.

Constantin Potanga: Tot dumneavoastra ati inregistrat pe un disc marele oratoriu pentru solisti, mai multe coruri si orchestra „Tudor Vladimirescu” de Gheorghe Dumitrescu.

Iosif Conta: Dintre lucrarile contemporane am mai realizat impreuna cu Orchestra simfonica a Radioteleviziunii Romane „Oda bucuriei”, precum si alte creatii ale lui Ovidiu Varga. Am avut, de asemenea, in repertoriu lucrari de Alfred Mendelsohn, Constantin Bobescu, Ion Hartulari-Darclee, Mihail Andricu, Marcel Mihailovici, Tudor Ciortea, sau, am mai realizat prime auditii cu creatii de Alexandru Pascanu, Zeno Vancea, Sergiu Sarchizov sau Theodor Grigoriu.

Constantin Potanga: Din creatia lui Grigoriu merita mentionat oratoriul binecunoscut „Canti per Europa”, lucrare de mare amploare si valoare artistica universala, avand o tematica profund umanista de larg interes si extrem de actuala.

Iosif Conta: Oricat de generos ar fi spatiul ce ne este rezervat pentru aceasta convorbire, n-am putea nici macar consemna numele tuturor compozitorilor romani ale caror lucrari am avut onoarea sa le dirijez, cele mai multe in prima auditie. As mai mentiona doar numele catorva dintre acestia: Liana Alexandra, Carmen Petra Basacopol, Nicolae Beloiu, Pascal Bentoiu, Wilhelm Berger, Dumitru Bughici, Dumitru Capoianu, Corneliu Cezar, Theodor Dragulescu, Iancu Dumitrescu, Corneliu Dan Georgescu, Remus Georgescu, Liviu Glodeanu, Mihai Moldovan, Viorel Munteanu, Stefan Niculescu, Irina Odagescu, Tiberiu Olah, Doru Popovici, Aurel Stroe, Anatol Vieru si multi altii. Prin valoarea operelor lor, fiecare dintre acesti compozitori ar merita un comentariu aparte.

Constantin Potanga: In activitatea dumneavoastra, un loc major l-a ocupat preocuparea pentru lansarea, afirmarea sau reafirmarea unor tineri solisti din tara noastra.

Iosif Conta: A interpretat prima oara cu mine, la 23 februarie 1961, tanarul, de exceptie pe atunci, Dan Grigore, Concertul pentru pian si orchestra nr. 2 de Rahmaninov. Imi amintesc cu emotie faptul ca celebra profesoara de pian Florica Muzicescu, care l-a afirmat si pe Dinu Lipatti, a asistat la toate repetitiile. Cam in aceeasi perioada au fost lansati si multi alti tineri solisti, precum Ionescu-Galati la vioara si Paul Staicu la corn, deveniti astazi muzicieni de valoare ai tarii. In toti acesti ani am contribuit la promovarea a zeci de solisti, pana la foarte-tinerii Horia Mihail, Valeriu Rogacev sau Mihaela Ursuleasa.

Constantin Potanga: Apropo de Mihaela Ursuleasa, unde ati lansat-o?

Iosif Conta: Fireste, la Bucuresti, dar am dirijat-o si in Bulgaria si in Japonia.

Constantin Potanga: In Japonia a avut un mare succes…

Iosif Conta: Pretutindeni aceasta tanara pianista, rod al scolii de la Brasov, a avut mare succes. La Tokio a avut doua recitaluri si apoi a fost solista in concertele din 1 ianuarie 1991 unde a cantat Rapsodia de Rahmaninov pe o tema de Paganini. Imi amintesc cu placere, acum, dupa aproape treisprezece ani, ca melomanii din capitala nipona au luat parte la trei seri de muzica ce le-a facut o reala placere, si in sprijinul acestei convingeri sunt nu numai aplauzele nesfarsite de dupa fiecare piesa interpretata, ci si numarul crescand al auditorilor de la o seara la alta. Daca la prima versiune a recitalului au fost cca 300 de spectatori, la cea de a doua au fost 500, pentru ca la concertul simfonic sa vina aproape 2000 de iubitori ai muzicii.

Convingerea mea este confirmata de aprecierile elogioase publicate de presa nipona dupa concerte si dupa conferinta de presa la care au participat aproape 40 de cronicari muzicali. Tot in sprijinul aprecierii pe care am facut-o vine si faptul ca dupa aceste manifestari reprezentanti ai numeroase agentii de impresariat artistic, precum si de la renumite case de discuri, intre care „Columbia”, „Victoria” si „Sony”, si-au exprimat, unii chiar de mai multe ori, dorinta de a colabora cu noi. De altfel, la conferinta de presa ziaristii mi-au cerut si mie parerea despre acest copil minune, pe care ei l-au socotit genial. Eu le-am spus ca nu dau astfel de calificative. Pot spune ca au fost geniali Mozart, Beethoven… Daca Mihaela este geniala, asta o va spune cel mai bine viitorul. Am spus ziaristilor japonezi ca o consider pe Mihaela Ursuleasa un fenomen unic in intreaga istorie a pianisticii. Pentru ca nu se cunoaste un caz in care un copil de doar 12 ani sa poata interpreta la un asemenea nivel concerte de Haydn, Mozart, Beethoven, Rahmaninov sau lucrari de Liszt, Silvestri… Exista, desigur, tineri de exceptie, dar realizeaza un asemenea repertoriu si la un asemenea nivel doar la 18-20 de ani. Muzicienii ziaristi au impartasit in intregime aprecierea mea. Ei, dar de atunci au trecut multi ani, Mihaela e o pianista remarcabila, concerteaza in toata lumea, confirmand deplin increderea pe care i-am acordat-o inca atunci cand era doar o copila.

Constantin Potanga: Dumneavoastra, Iosif Conta, sunteti un dirijor de frunte al tarii, un dirijor de talie internationala. Aveti si preocupari didactice si pedagogice?

Iosif Conta: Ma mandresc cu faptul ca am putut sa alatur modestul meu aport la eforturile hotaratoare ale colectivului Conservatorului din Bucuresti, la formarea ca dirijori a catorva confrati mai tineri, intre care: Ovidiu Balan, Razvan Cernat, George Balint, Ovidiu Nichiteanu, Gheorghe Costin, Ion Marin, Mihaela Rosca sau Carmen Carneci. Am tinut, de asemenea, cursuri de perfectionare dirijorala in cadrul unor festivaluri internationale din Italia, Grecia s.a.

Constantin Potanga: V-a preocupat adesea gasirea de forme si metode cat mai atragatoare si mai eficiente destinate unui aport de valoare la formarea publicului meloman, la sporirea necontenita a publicului de concert, prin dezvoltarea culturii sale muzicale.

Iosif Conta: Cred ca la aceasta au avut rolul si importanta lor initiative la care am contribuit efectiv, cum au fost „Tribuna tinerilor solisti”, preluata apoi si de o serie de radiouri si televiziuni din tari vecine, ciclurile „B” (Bach, Beethoven, Brahms), „Concertele perpetuum”, de o durata lunga, cu mare varietate repertoriala sau cu unitate tematica. De asemenea, concertele cu muzica de mare popularitate in marile orase ale tarii fara orchestre simfonice au sporit prestigiul Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii, contribuind in acelasi timp la sporirea interesului ascultatorilor pentru muzica simfonica.

Nu pot sa nu-mi amintesc cu placere de faptul ca ideea organizarii unor concerte in diferite orase ale tarii care nu aveau orchestre simfonice mi-ati dat-o chiar dumneavoastra, domnule Constantin Potanga, spunandu-mi atunci, demult, pe la finele anilor saptezeci din veacul trecut, ca exista experiente valoroase, in aceasta privinta, in mari tari ale lumii. Si am inceput cu un concert la Targu-Jiu…

La acestea se adauga, fara nicio indoiala, faptul de care vorbeam mai inainte: situarea pe primul plan al preocuparilor mele si ale Orchestrei Nationale Radio a creatiei romanesti, dar si contributia pe care am adus-o sub raport repertorial, alaturi de toti ceilalti dirijori ai nostri, la integrarea in patrimoniul culturii romanesti a celor mai de seama valori ale creatiei muzicale universale din toate timpurile.

Constantin Potanga: Putem adauga aici si marea contributie pe care ati adus-o in Anul international Wagner, cand ati interpretat pentru prima oara in Romania, integral, tetralogia wagneriana. Ati facut cunoscute, de asemenea, publicului romanesc in prime auditii, de la capodopere ale clasicilor moderni pana la scoala vieneza sau alti compozitori ai secolului al XX-lea.

Consultand adevarata „banca de date” pe care o pastreaza cu minutie si „la zi” doamna Neli Conta, sotia dumneavoastra, rezulta ca aveti o bogata activitate dirijorala internationala. Ati intreprins mai mult de 150 de turnee, dintre care apeoape 50 cu Orchestra Nationala Radio si doua cu Orchestra Simfonica a Filarmonicii George Enescu. In acest cadru ati dirijat pana in 2004, peste hotare in 130 de orase dintre cele mai importante, aproape 400 de concerte. Ce orchestre straine ati dirijat?

Iosif Conta: In Franta, am dirijat orchestrele simfonice ORTF, „Lamoureux” si „Pasdeloup”; in R.F.G. orchestrele din Munchen si Bamberg; in Rusia orchestrele din Moscova, Leningrad s.a. Am avut cinstea sa dirijez orchestra Barbirolli din Manchester, Orchestra Metropolitan sau orchestra simfonica din Tokio. Am dirijat principalele orchestre din Grecia, Turcia, Polonia, Germania, Ungaria sau Cehia, orchestre din Israel sau Mexic, din Cuba sau Peru. Numai in Italia, in cele 32 turnee, din 106 concerte dirijate, peste 40 de concerte au fost cu principalele orchestre italiene sau cu orchestre din alte tari.

Constantin Potanga: Acest mare numar de concerte, precum si numeroasele prime auditii ale unor compozitori italieni din toate timpurile (exemplu opera „Iuditha” de Cimarosa), v-au adus si numeroase aprecieri si distinctii. In Italia, aceasta tara a muzicii, unde ati fost invitat la 26 de festivaluri internationale si unde ati intreprins si multe turnee, v-ati bucurat nu numai de succese de prestigiu, ci si de o serie de distinctii. Astfel, sunteti membru al Accademia Tiberiana din Roma (1976); membru al „Legion d’Oro ” de pe langa UNESCO (1981) etc. Ati fost distins cu numeroase premii, in tara si in strainatate, sunteti cetatean de onoare al orasului Ruse, (unde dintre muzicieni doar Sostakovici si Hrennikov mai sunt), al orasului Izmir, unde ati fost ani in sir director general si prim dirijor al orchestrei simfonice de acolo; anul trecut presedintele Ion Iliescu v-a conferit Ordinul „Steaua Romaniei in grad de cavaler” pentru intreaga dumneavoastra activitate. Si acum, spuneti-ne, maestre, pentru cititorii „Revistei Fundatiei acad. prof. Gh. Vranceanu”, numele unor solisti importanti care au concertat sub bagheta dumneavoastra in Romania sau in alte tari.

Iosif Conta: Desigur: Henryk Szerying, Ehudy Menuhin, Isaak Stern, Eugen Istomin, Emil Gilels, Gaspar Cassdo, Magda Tagliaffero, Pierre Fournier, Igor Oistrah, Ivri Gitlis, Igor Bezrodnai, Monique de la Bruchollerie sau Narcisi Yepes.

Constantin Potanga: In afara festivalurilor din Italia, ati mai dirijat si la alte festivaluri internationale?

Iosif Conta: in Bulgaria am dirijat la 11 festivaluri. De asemenea, in Franta, Grecia, Cehia, Slovacia, Ungaria s.a.

Constantin Potanga: Traind si activand intr-o epoca in care dispunem, mai mult decat oricand, de mijloace de inregistrare si stocare a sunetului, ati acordat atentie inregistrarii activitatii Orchestrei Nationale Radio?

Iosif Conta: Volens, nolens! majoritatea concertelor Orchestrei Nationale Radio, deci si cele pe care le-am dirijat eu, au fost nu numai transmise direct la radio sau la televiziune, dar au fost si inregistrate pe benzi magnetice. De asemenea, la Electrecord am inregistrat numeroase discuri. S-au editat discuri in mai multe tari. Imi amintesc faptul ca, odata, mai demult, la Tokyo, cu prilejul unui concert, au venit in pauza melomani sa le dau autografe pe discuri de-ale mele, aparute acolo, dar despre a caror editare eu nu stiusem nimic. Mi s-a spus apoi ca astfel de discuri mai aparusera in Rusia, Bulgaria, Italia si in alte tari fara ca cineva sa ma informeze oficial sau sa-mi trimita, daca nu onorarii, macar cate un disc in semn de pretuire. Doar din Canada am primit un compact disc cu lucrari pe care le-am dirijat eu.

Constantin Potanga: Maestre, eu cred ca profilul unui om de arta nu poate fi definit mai veridic decat raportandu-i crezul artistic la imperativele social-culturale ale timpului sau, iar activitatea si creatia sa la crezul sau artistic. Examinand aceasta retrospectie in activitatea dirijorala a lui Iosif Conta, se pot descifra lesne coordonatele majore ale unui crez artistic profund angajat si infaptuit plenar, cu talent, cu daruire si demnitate, spre binele culturii romanesti contemporane. Sperand sa fiti de acord cu mine, aceste coordonate ar putea fi formulate astfel:

• promovarea in viata de concert a tarii a valorilor autentice ale creatiei muzicale romanesti;
• sprijinirea valorilor scolii romanesti interpretative, incurajarea cu toata energia a tinerilor interpreti;
• un aport cat mai eficient la formarea de noi cadre dirijorale nationale; afirmarea peste hotare a valentelor scolii romanesti de dirijat;
• contributii cat mai de substanta si mai rodnice la formarea si sporirea publicului de concert prin dezvoltarea gandirii artistice, muzicale;
• un aport de mai mare prestigiu la implementarea in patrimoniul culturii melomanilor a celor mai de seama valori ale creatiei muzicale universale din toate timpurile;
• promovarea, impreuna cu toti confratii, pe scara cat mai larga, in lume, a creatiei muzicale romanesti, a valorilor sale interpretative;
• tezaurizarea, prin cat mai multe mijloace moderne de stocare a sunetului, a realizarilor celor mai de seama ale orchestrelor noastre simfonice, ale solistilor nostri.

Asemenea directii de activitate, un asemenea crez artistic onoreaza personalitatea oricarui muzician. Este cu atat mai remarcabil cu cat aceasta apreciere sintetica a putut fi desprinsa efectiv dupa 60 de ani de activitate dirijorala a dumneavoastra pe plan national si international.

Iosif Conta: Impartasesc cu placere aceste aprecieri.

Constantin Potanga: In ultimii ani ati continuat sa dirijati cu mult succes. Ar fi destul sa amintesc concertele din martie si septembrie 2002, pe cel din martie 2003 s.a. In incheiere, maestre, spuneti-ne, ce agenda aveti pentru a doua jumatate din 2004, anul dumneavoastra jubiliar?

Iosif Conta: La 29 august, cu Orchestra simfonica din Bacau, un concert prilejuit de a 25-a aniversare a Festivalului muzical de la Tetcani, locul unde Enescu a scris „Vox Maris”. La 17 septembrie un concert aniversar in Studioul „Mihail Jora” de la Casa Radio, cu un program Beethoven. Fantezia pentru pian, cor si orchestra (solist Vlad Conta) si Simfonia a IX-a. La 23 septembrie voi dirija la Brasov, unde n-am mai fost de 20 de ani. Acolo, Horia Mihail va canta „Imperialul” de Beethoven si va urma „Simfonia destinului”. La 17 octombrie, un concert aniversar la Ploiesti, dupa care in Italia, la Spoleto, intr-un juriu la un concurs traditional al tinerilor dirijori. In fine, un turneu in Turcia, unde intre 1985 si 1995 am dirijat mai mult de 200 de concerte simfonice cu programe diferite. Sper, de asemenea, sa finalizez programul acestui an la pupitrul orchestrei simfonice din Oradea, oras de mare prestigiu cultural si a carui Universitate de Vest mi-a conferit titlul de „Doctor Honoris Causa”. Cum vedeti, o agenda destul de bogata pentru aceasta ultima parte a anului.

Constantin Potanga: Va multumesc si la multi ani, tot cu tinerete fara batranete, mult stimate maestre Iosif Conta !

(Convorbire lui Iosif Conta cu Constantin Potanga publicata in „Revista Fundatiei acad. prof. Gh. Vranceanu ” Anul V, nr 1(6), septembrie 2004)