Articole, documente vechi sau despre intamplari si lucruri vechi, fotografii, inregistrari… pentru a sti ce s-a...

Ord. dupa

Nascut la Baia Mare la 1 mai 1955, Gheorghe Costin a studiat la Univer...

1 comentarii

Intre personalitatile de cel mai inalt prestigiu care marcheaza, prin ...

Mihail Jora a fost, alaturi de George Enescu, personalitatea care a do...

Imi amintesc cu neasemuita bucurie seara zilei de 4 martie 1995 cand S...

In anul 2004 maestrul Iosif Conta a serbat 80 de ani de viata si 60 de...

1 comentarii

O stire stupefianta ne-a fost servita de presa si TV in zilele ce ...

Deja a asocia aceste patru nume este suficient pentru un titlu soc, ca...

The World Biggest Event. 1975. Only in Japan. In acel noiembrie, s...

"Cele 20 de minute ale sedintelor de radioterapie mi se pareau int...

Este stiut ca un mare artist poate re-crea un rol, domina o distributi...

"Nu exista bucurie mai mare decat sa canti in tara ta" Cu prilejul ...

Iubitorii de muzica ai lumii intregi omagiaza in acest an (1991) pe Wo...

Intre marii artisti romani care traiesc dincolo de fruntariile tarii s...

Luna ianuarie a anului 1967 a insemnat pentru istoria muzicii comemora...

Concertul pe care Orchestra Simfonica a Filarmonicii George Enescu l-a...

Orchestra simfonica a Radioteleviziunii ne-a oferit si in concertul sa...

SAPTAMANA MUZICALA Filarmonica: Din atmosfera cenusie a mocnitei st...

Afiseaza
comentarii

Orchestra simfonica a Radioteleviziunii ne-a oferit si in concertul sau din 11 februarie un splendid program din cele mai alese bijuterii muzicale. Sub bagheta lui Iosif Conta, avand ca solisti pe Ion Voicu si pe foarte tanarul, dar foarte talentatul Valeriu Rogacev, acest program a fost interpretat cu stralucire.

Toccata si Fuga in re minor pentru orga de J.S. Bach, cunoscuta la noi in transcriptia pentru orchestra realizata de dirijorul american Leopold Stokowski, a constituit prima lucrare a programului, in care Iosif Conta ne-a oferit un prim element de surpriza, de noutate. Interventiile de ordinul orchestratiei ale lui Iosif Conta ne-au prilejuit impresia, inca de la prima pagina a partiturii, ca ascultam orga. De la instrumentele de coarde, cu o tehnicitate speciala de „tastiera” sau „ponticello”, la vocile grave ale trombonilor, tubei, contrabasilor si pana la sonoritatile inalte, stralucitoare, ale „trompetelor Bach”, ansamblul orchestral, redand cu fidelitate stilul componistic genial al cantorului de la Leipzig, a recreat o astfel de muzica, incat, ascultand-o aveam senzatia ca tuburile orgii de pe fundalul scenei, inerte de la sinistrul cutremur din 1977, incepusera parca sa sune.

De asemenea, eficienta, fertilitatea stilului dirijoral, au avut ca rezultanta o puternica relevare a resurselor muzicale de o perpetua si universala modernitate a lucrarii. Toate aceste contributii ne permit placerea opiniei ca am audiat „Toccata” si „Fuga” de Bach – Stokowski – Conta.

In continuare, dirijorul si ceilalti organizatori ai concertului ne-au prilejuit o revelatie: pe tanarul si talentatul solist Valeriu Rogacev.

Confruntandu-se cu celebrul Concert pentru pian si orchestra nr. 1 de Ceaikovski, elevul Ludmilei Popisteanu, in ciuda unor inadvertente produse in prima parte, a iesit biruitor, iar publicul i-a rasplatit succesul de o maniera triumfala. Inca elev, Valeriu Rogacev ne-a convins deplin ca la cei 17 ani ai sai are tehnica, sensibilitate, timbru personal, originalitate, dar, mai ales, talent. Pe drept cuvant aprecia reputatul muzicolog si compozitor Doru Popovici in pauza concertului, ca pentru Valeriu Rogacev interpretarea din aceasta manifestare muzicala trebuie consemnata ca un act de veritabila consacrare, un moment de referinta intr-o cariera pianistica aflata abia la inceput, dar care are toate premisele sa fie stralucita.

In fine, Orchestra simfonica a Radioteleviziunii, interpretand Suita simfonica „Seherezada” de Rimski Korsakov, a marcat inca un element de noutate.

Desigur, au mai cantat „Seherezada” si Oistrah si Kogan si, desigur, si alti mari violonisti. Ramane, totusi, un eveniment rar cand un mare violonist canta cu orchestra partea solistica din aceasta lucrare. Un asemenea rar eveniment ne-a oferit de aceasta data Ion Voicu. Noutatea consta si in faptul ca lucrarea nu s-a mai aflat pana acum in repertoriul reputatului nostru solist, care sub bagheta lui Iosif Conta a reliefat frumusetea arhitecturii acestei creatii, metamorfozand-o dintr-o suita de balet, intr-o splendida lucrare concertanta.

Conchid, exprimand parerea ca prin valoarea sa repertoriala si interpretativa, prin numeroasele elemente de noutate pe care le-a adus, concertul din 11 februarie 1988 dirijat de Iosif Conta merita retinut ca o contributie de prestigiu la viata artistica a Capitalei.

(Constantin Potanga in „Saptamana culturala a Capitalei”, Serie noua, nr. 7(869) din 19 februarie 1988)


Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close