Cel mai bun pianist din noua generatie, castigator al concursurilor de pian EPTA (Namur – Belgia), C.I.M International Academy de la Val d’Isere (Franta), un artist cu numeroase aparitii pe scene extrem de prestigioase ale lumii, invitat sa cante la pian impreuna cu orchestre foarte importante, o prezenta emotionanta si un virtuoz constient de valoarea interpretarilor sale impecabile… Ingmar Lazar, pianist, 22 de ani. „Geniu al pianului”, asa il vad ceilalti. „Dar toata arta ma intereseaza”, asa spune Ingmar.
Ingmar Lazar, 1999, Salle Gaveau – Paris: un wunderkind de sase ani impresioneaza un public de o mie de melomani. Cum a fost pentru tine atunci?
Am inceput pianul un an inainte de a urca pe scena Salii Gaveau. Lucrurile au avansat in mod foarte natural, cantam la pian in fiecare zi pentru marea mea placere, asa cum alti copii cautau bucurii in alte jocuri. Eram vesel sa arat publicului ceea ce pregateam acasa si tin minte ce surpriza placuta era fiecare noua bucata pe care o descifram si o descopeream.
Profesorii tai, Valery Sigalevitch si Vladimir Krainev ce invataturi importante ti-au daruit?
Am avut marea sansa sa am profesori extraordinari : Valery Sigalevitch a fost un adevarat mentor pentru mine. Studiase cu Leah Zelikhman la Sankt Petersburg (care fusese si profesoara lui Grigory Sokolov), si cu Vera Gornostaeva la Moscova, care studiase cu Heinrich Neuhaus. Reprezenta foarte bine marea scoala rusa de pian, unde expresivitatea si frumusetea sunetului sint primordiale. Vladimir Krainev fusese elev direct a lui Neuhaus; el ne indruma in asa fel ca sa descoperim singuri subtilitatile diverselor opere muzicale, ne stimula in acest sens ca sa devenim independenti cat mai repede, dar era tot timpul aproape de noi si ne insotea cu prezenta sa. Alte mari influente au fost Stanislav Ioudenitch, Alexis Golovin, Malcolm Bilson si Dmitri Bashkirov care mi-au schimbat fiecare dintre ei perceptiile in legatura cu diverse scoli muzicale, epoci, dar care mi-au dat si imi dau in continuare aceasta deschidere infinita spre o interpretare cat mai fidela, insa care ramâne si foarte personala in functie de pianistul interpret.
Oferi acum publicului din intreaga lume un portofoliu foarte bogat, continand lucrari de Liszt, Mozart, Beethoven, Chopin, Ravel, Schubert, Musorgski, Prokofiev, Brahms, Rameau… Cine este compozitorul tau preferat?
Nu pot sa numesc un singur compozitor, muzica e vasta si atât de extraordinara, cum spunea Rachmaninoff : « muzica este de ajuns pentru o viata de om, dar o viata intreaga nu este de ajuns pentru muzica » ! Rachmaninoff este de altfel unul dintre pianisti pe care ii admir cel mai mult, impreuna cu Horowitz, Cortot, Hofmann, Sofronitsky, Michelangeli, Gilels…
Ai fost invitat pe scene extraordinare: de exemplu, in prestigiosul Conservator Ceaikovski… Ai sustinut concerte impreuna cu orchestre exceptionale. Ce moment emotionant pastrezi in inima, din activitatea ta de pana acum?
Fiecare concert este pentru mine un moment excetional unde am posibilitatea sa transmit emotii publicului… Dar daca ar trebui sa mentionez un singur concert, ar fi primul meu mare recital pe care l-am dat la Salle Cortot din Paris cand aveam 12 ani, unde cantasem „Fantezia cromatica si fuga” de Bach, sonata „Appassionata” (Sonata nr. 23) de Beethoven si „Tablourile dintr-o expozitie”, de Musorgski.
Scrii muzica pentru pian? Vom vorbi peste catva timp si despre celebrul compozitor Ingmar Lazar?
Termenul de pianist, pana la inceputul secolului XX, implica sa si compuna si sa improvizeze. Pana in secolul XIX se canta numai musica „contemporana”, nu se cantau compozitori din alte timpuri. Astazi se canta mult mai multa muzica din trecut decat actuala, deci muzicienii trebuiesc sa se specializeze fiecare mai mult intr-un domeniu specific. Findca pianistii si instrumentistii trebuie sa aiba un repertoriu foarte vast, nu mai ramane asa de mult timp ca sa si compuna… Nu pot sa zic ca am incercat sa compun in propriul meu stil, dar am urmat lectii de compozitie ca sa inteleg mai bine stilul compozitorilor din trecut. Am urmat si cursurile compozitorului Horatiu Radulescu, care a fost un mare exemplu pentru mine si la urma am devenit prieteni in ciuda diferentei de varsta.
Spune-ne, te rog, cateva cuvinte despre parintii tai.
Parintii mei sint amindoi nascuti la Iasi si au locuit la Bucuresti. Nu sint muzicieni, dar au iubit totdeauna muzica, si tot timpul eram inconjurat de muzica acasa. Chiar daca eu sint nascut in Franta, tot timpul am vorbit romaneste cu ei si cu restul familiei mele.
Care sunt micile tale pasiuni, in afara de marea pasiune pentru Muzica?
Toata arta ma intereseza, dar si istoria ei, pictura, fotografia, sunt un cinefil fidel, admir regizori ca Orson Welles, François Truffaut, Luis Bunuel… Dar nu ma opresc aici, iubesc literatura, filozofia, la fel ca si un deliciu gastronomic in compania prietenilor mei sau diverselor persoane cu care discut sau facem proiecte.