Presa locala din Havana anului 1809 vorbea in termeni duri despre un fenomen abominabil la inceput de secol nouasprezece: raspandirea unui stil muzical (si a dansului subsecvent) mult prea lasciv, concupiscent si libertin – contradanza (contradanza criolla, habanera). Derivata din contredanse-ul/contra dance-ul adus in America de emigrantii spanioli, englezi si francezi, habanera se bazeaza in Cuba pe un pattern arhaic african, cu un ritm combinat de tresillo si backbeat.
Contradanza s-a extins in toata America latina: Mexic, Venezuela, Peru, Ecuador…
Din habanera – dansul Havanei sau dansul din Havana – s-au dezvoltat apoi mambo-ul si cha cha cha-ul. Chiar daca la inceput nu purta acest nume, “habanera” asa a devenit cunoscuta in lumea intreaga, acest cuvant impunandu-se apoi si in Cuba si prevaland in raport cu termenul “contradanza”.
Potrivit muzicologului Peter Manuel, originea habanerei nu poate fi stabilita cu exactitate, Natalio Galan (Cuba) etichetand acest gen ca “anglofrancohispanoafro-cubano”! Pe de alta parte, in cartea “La Musica en Cuba”, romancierul Alejo Carpentier sustine ca habanera ar proveni din dansurile aduse de imigrantii francezi in timpul Revolutiei din Haiti (1791-1803) si ca ar fi prima forma de contradans cubanez (sau creol).
Spre sfarsitul secolului al nouasprezecelea, habanera se intoarce asemeni unui (re)flux de maree in Europa, marinarii spanioli readucand contradansul, impregnat de misterul Havanei, pe tarmurile Europei.
Compozitori importanti ii acorda multa atentie: Maurice Ravel scrie o habanera pentru “Rapsodia sa spaniola” (piesa pentru pian, 1895), Camille Saint-Saens scrie “Havaneza” pentru vioara si orchestra, Emmanuel Chabrier compune “Habanera pentru orchestra”…Anibal Troilo inregistreaza „La Trampera”, utilizand habanera pe care a ascultat-o in opera “Carmen” de G. Bizet!
Georges Bizet (1838-1875) a inclus o habanera in actul intai al spectacolului “Carmen” (1875), considerand initial ca “prelucreaza” o piesa folclorica spaniola, apoi notificand creditul pentru “El Arreglito”, un cantec cu ritm de habanera scris de un compozitor basc, Sebastian Iradier (Yradier). Asadar una dintre cele mai celebre arii – “Habanera” din “Carmen” – este in esenta scrisa de Iradier, fara a ramane nimic dintr-o controversa in acest sens.
Aria poarta titlul “L’amour est un oiseau rebel” si introduce (scena 5, actul I) personajul principal, Carmen (rol de mezzosoprana).
Soprana Angela Gheorghiu, intr-o inregistrare din 2005:
https://www.youtube.com/watch?v=axvhEUyVfX0
Libretul original (inspirat din nuvela lui Prosper Merimee) a fost scris de Henri Meilhac si Ludovic Halevy. Numele acestora este obligatoriu de mentionat in acest context, pentru ca au reusit performanta notabila de a surprinde in versuri esente de habanera autentica:
„Quand je vous aimerai?
Ma foi, je ne sais pas,
Peut-être jamais, peut-être demain.
Mais pas aujourd’hui, c’est certain!
…
Si tu ne m’aimes pas,
Si tu ne m’aimes pas, je t’aime; (Prends garde à toi!)
Mais si je t’aime, si je t’aime;
Prends garde à toi! (Prends garde à toi!)”