Orchestra la Opera
Dupa o calatorie la Napoli si Florenta, unde studiase la scoala de pictura de la Vila Medici, Edgar Degas ia hotararea sa renunte la cariera de avocat, recomandata initial de catre tatal lui, un puternic bancher parizian. Vazand lucrarile fiului sau din timpul sederii in Italia, lui Auguste de Gas nu i-a fost greu sa-si dea seama ca talentul de pictor al lui Edgar este covarsitor.
Cativa ani mai tarziu, la Café Guerbois – Paris, locul de intalnire al artistilor grupati in jurul lui Edouard Manet, tanarul Degas ii cunoaste pe Auguste Renoir, Alfred Sisley, Claude Monet, Paul Cezanne si isi defineste cu fermitate stilul, abandonand fara echivoc tematica academica a scolii traditionale franceze si indreptandu-si atentia spre evenimente sociale si culturale, pe care avea sa le “surprinda” pictural cu o “surprinzatoare” tehnica a limitarii de perspectiva, specifica fotografiei. (Degas analizeaza la inceput condescendent, apoi cu un interes in crestere, studiile lui Etienne-Jules Marey si ale fotografului englez Edward Muybridge.)
“Pentru mine, balerinele n-au fost decat un pretext pentru a picta tesaturi frumoase si a reda miscarea!” – Edgar Degas
Cu aerul lor gratios de stampe japoneze, tablourile cu balerine par fotografii facute spontan. In realitate, munca pentru fiecare lucrare a fost una asidua, atat de laborioasa incat uneori era vorba despre sute de redesenari ale aceluiasi gest … asemeni repetitiilor extenuante ale balerinelor insesi.
Considerat odinioara doar un pictor “al dansatoarelor”, Hilaire-Germain-Edgar Degas/de Gas (1834-1917) este una dintre cele mai influente personalitati ale timpului sau, predilectia sa pentru senzualitatea culorii inspirandu-i si pe Pablo Picasso, Henri Matisse…
Balerine in tutu-uri mov (celebrul roz ciresiu al lui Degas)
Lumea Operei din Paris, cu stralucirea si umbra sa egale, a reprezentat o fascinatie indelungata pentru Degas. In anii ’70 ai secolului 19, Edgar Degas a pictat o serie de panze avangardiste inspirate din lumea baletului si a spectacolelor de opera. Tablourile au fost imediat ravnite de colectionarii de arta.
Nascut in apropriere de Montmartre, Degas a fost intotdeauna mandru ca este parizian. Parintii sai, un bancher inrudit cu aristocrati italieni si o soprana de o frumusete rara, i-au oferit o educatie clasica – conventionala. Muzica a fost o prezenta permanenta in casa copilariei lui Edgar, unul dintre recitalurile organizate acolo fiind ilustrat multi ani mai tarziu (1872) in tabloul “Lorenzo Pagans si Auguste De Gas”.
Extra: O viziune aproape nonfictionala referitoare la societatea pariziana de la Opera o dezvaluie scriitoarea Kathryn Wagner in romanul “Dansatoarea lui Degas” (tradus si publicat de Editura Humanitas).
Foaierul pentru balet, la Opera
