Cultura binelui

Si vis amari, ama!  (Seneca)

Aprinzi TV-ul, lumea pare in deriva – razboi in Siria, atrocitati in Nigeria, poluare in China, defrisari in Brazilia… ati inteles ideea. Deschizi browser-ul si patrunzi intr-o lume la fel de agitata, in care fiecare isi striga durerea in gura mare, intr-un dialog al monologurilor.

Prietenii, si ei par putin anxiosi – iar castiga pesedeul, Rusii si musulmanii bat la usa, corporatiile sugruma economia locala!
Prin ochii majoritatii, lumea pare un taram al urii, al violentei generalizate.

Fara indoiala ca motive sunt sa ne temem, motive sunt sa credem ca lumea se indreapta catre o utopie.

Mult celebrata Piata Libera pare sa nu gaseasca acel echilibru despre care ne povestea profu’ de economie – dimpotriva, oamenii sunt din ce in ce mai separati si mai egoisti, individualismul economic (si, implicit, cel spiritual) devine norma iar resursele ard la foc continuu cu pretul unei planete mai bolnave (sau mai bine zis, imbolnavite).

Exista oare reversul pozitiv?

Eu si alti optimisti inca speram. Motive ar fi.

E de-ajuns sa ne intoarcem privirea spre biblioteca si sa redescoperim esenta culturii noastre.

Il gasim pe Platon, care ne invata cum sa intelegem cine suntem din dialogul cu aproapele nostru, gasim un Budha care ne spune ca noi suntem intregul si nu o parte separata a universului. Ne amintim de Sheakespeare care ne potriveste oglinda astfel incat sa ne observam slabiciunile dar si calitatile cu acuratete. Si, desigur, pe Michaelangelo care subliniaza frumusetea creatiei, naturaletea umana.

Ei sunt cele mai sonore exemple, cumva parte din fundamentul creatiei omului, insa exemplele nu se reduc la acesti colosi ai folosofiei, literaturii, spiritualitatii sau artei.

Dincolo de aceste exemple ilustre, istoria nu ne povesteste despre miliarde de alti oameni care au trait in armonie cu natura, cu vecinul, cei care au convietuit si au crezut in binele universal. Ei sunt adevaratii eroi necunoscuti pe care istoria ii include in numerele insirate pe paginile cartilor despre evolutia omului, despre razboaie si cuceriri.

Rasfoind aceste carti, gasim ca personajele principale sunt cei de teapa lui Alexandru cel Mare, Ivan cel Groaznic, Henric al VIII lea, Hitler sau Stalin.

Privind in ansamblu, istoria pare o insiruire de personaje cu care nu ai vrea sa ramai singur in camera nici macar pentru cateva secunde!

Ceea ce gaseste istoria sau, in cazul prezent, media (stirile) relevant si definitoriu pentru umanitate este, de fapt, o parte din ceea ce se intampla in realitate. E coaja tare a umanitatii.

Adevarul, insa, este undeva la mijloc.

Suntem si calau dar si victima, doua fete ale aceleiasi entitati.

Egoismul specific societatii moderne, indiferenta fata de aproape propagata in societatea de consum ne adanceste in anxietatea credintei ca totul se naruieste, ca suntem singuri impotriva unui val de probleme si ca trebuie sa ne baricadam in cuibul nostru atomic, inconjurati de mult plastic si obiecte care ne distrag atentia de la noi insine (pentru cei care citesc articolul de pe un smartphone 🙂 ).

Solutia este, paradoxal, la indemana (si nu presupune renuntarea la smartphone) – (re)acordarea la comunitate, deschiderea catre oameni, catre a ne accepta asa cum suntem, cu defectele pe care cu totii le avem si, implicit, acordarea la noi insine, la emotiile noastre, acceptarea.

Obisnuiti fiind cu oranduirea militara specifica societatilor moderne, fie ele liberale ori comuniste, solutia compasiunii si a acceptarii celuilalt ca parte din tine pare o apucatura hippie.

Toate conceptele astea, insa, sunt deja parte din cultura noastra, sunt vechi de sute si mii de ani doar ca, in contextul sistemelor de guvernare si economice de control, nu au fost incurajate – ca de!, corporatiile nu castiga mai multi bani din asta si nici partidele traditionale mai multe voturi!

Astfel, ne-am intoarce la esenta bibliotecii noastre – la sanatatea dialogului lui Platon, la bucuria apartenentei la univers sugerata de Budha sau la acceptarea omului din oglinda, precum il schiteaza Sheakespeare.

Avem atatea exemple pozitive in istorie dar si in jurul nostru, pe care le putem urma pentru o lume mai buna, cu efecte imediate. Schimbarea tine de fiecare dintre noi.

Acceptand natura fricii umane si recurgand la lectiile pretioase ale culturii noastre milenare, putem fi astazi eroii necunoscuti ai istoriei de maine, cei care nu apar la TV sau in cartile cu razboaie, dar care fac lumea un loc mai bun.