Picasso – Mandolin and Guitar 1924
“They said: You have a blue guitar,/You do not play things as they are.” (Wallace Stevens, dintr-un poem inspirat de tabloul “Batranul (orb) chitarist” (1903) – pictat de Picasso, artistul care folosea “albastrul”, atunci cand nu gasea destul “rosu”!).
“El guitare”, asa cum ii spunea in franceza sa de pictor andaluz “refugiat” la Paris, este un personaj, daca nu chiar un actor principal, in universul artistic al lui Pablo Picasso. Vizitatorii atelierului sau erau rand pe rand socati de intalnirea cu “modelul” preferat de pictor in perioada sa “cubista”: o chitara aproape faustica, pe care Picasso o construia si deconstruia intruna, (re)modeland-o din bucati de ziar, partituri muzicale (!), ambalaje din carton, foi metalice, lemn, pietre gasite pe plaja etc. (ideea a primit-o, se pare, de la Georges Braque!) Termenul “cubism” a fost consacrat de criticul de arta Louis Vauxcelles, cel care vedea “cuburi bizare” in lucrarile lui Georges Braque si ale lui Pablo Picasso. Totusi, cubismul – chiar desprins de arta figurativa traditionala – este un stil realist. Prefigurat puternic de Cezanne, cubismul se manifesta din plin in lucrarile lui G. Braque, Picasso, Marcel Duchamp, Fernand Leger, Robert Delaunay.
Picasso era profund indragostit de muzica tarii sale natale, aducand din Barcelona in Paris acel “cante jondo” rascolitor de inimi. (Un exemplu, in inregistrarea cantecului “Cancion de Belisa”: https://www.youtube.com/watch?v=un5NJ1np_Sk)
In Parisul sau timpuriu, Picasso se alatura boemei de la cafeneaua “Au Lapin Agile”: aici intalneste muzicieni precum Edgar Varese, Francis Poulenc, scriitorime de elita: Guillaume Apollinaire, Louis Aragon, Paul Eluard, Jean Cocteau, …
Picasso – Still Life with Guitar 1921
Eric Satie, Jean Cocteau si Pablo Picasso lucreaza cu fervoare in plin (prim) razboi mondial pentru un spectacol de balet – parodie: “Parade”, o productie din 1916/17 a celebrului S. Diaghilev. Despre cat de scandaloasa a putut sa fie o asemenea creatie in acel timp, ne putem face o idee din cuvintele spuse de Satie unui instrumentist, la repetitii: “Ma intrebi daca te cred idiot, oferindu-ti o astfel de partitura? Nu, nu cred ca esti idiot. Dar… s-ar putea sa gresesc!”
„To say that Pablo Picasso dominated Western art in the 20th century is, by now, the merest commonplace. Before his 50th birthday, the little Spaniard from Malaga had become the very prototype of the modern artist as public figure. No painter before him had had a mass audience in his own lifetime.” (Robert Hughes, Time Magazine)
Picasso este evident una dintre referintele fundamentale ale culturii secolui XX. Magnitudinea sa creatoare nu a putut fi inca perfect masurata. Daca ne-am apropia insa incet de inima sa, i-am putea asculta deslusit muzica – incepand din anul 1935 Picasso scrie poeme uimitoare (sunt mai mult de 350 pastrate):
“picătură cu/ picătură/ viu/ moare/ albastrul palid/ între/ ghearele/ verdelui de migdală/ la scara/ de roz” (din cartea “Poeme”, de Pablo Picasso, Ed. Minerva, 2007, trad. Irina Mavrodin)!
-
- Picasso – Guitarist The Mandolin 1910
-
- Picasso – Guitar 1913
-
- Picasso – Guitar 1912
