Recent, au fost descoperite fluiere din os, pe care arheologii le-au datat, cu aproximatie, ca fiind de acum 37 000 de ani. Ceea ce va sa zica, daca mai era vreo urma de incertitudine, ca pofta de muzica a omului dubleaza natural alte pofte, prea putin spirituale. Iar asta e relaxant pentru definitia naturii umane, daca stai sa te gandesti.
Prin urmare, putem presupune ca primul concert a fost sustinut de un om imbracat in blana unui animal, cu parul valvoi, interpretand la os o frumoasa piesa simfonica de la vanatoarea de azi-noapte. Cool! Iar audienta e pe spate. Iar a doua zi, criticii de arta, imbracati in blanurile animalelor vanate, comenteaza la superlativ despre. Excelent!
Faptul ca cineva, odata, acum 37 000 de ani, a avut ideea sa vada ce se intampla daca interpreteaza la os o ceva cat de cat muzical e prelungit de faptul ca, acum, urmasii alora sunt loviti si ei de idei, unele chiar stralucite.
Verofonul
Uite de pilda verofonul. Verofonul e un instrument muzical, fragil, din sticla. Adica din pahare. Toti am ascultat, la un moment dat, sunetele cristaline emise prin trecerea/ lovirea unui pahar cu degetele , dar nu de acest instrument vorbim aici, ci de “armonica din sticla”, inventata in secolul al XVIII-lea de Benjamin Franklin: un fel de castronase, de marimi diferite, insirate pe o tija, care se rotesc in timp de artistul scoate din ele, atingandu-le cu mainile, sunete bizare dar relaxante si patrunzatoare. E, daca vreti, new-entry-ul in familia tuburilor. Ascultati aici cum suna Mozart la armonica din sticla! You think you died and went to heaven!
Suikinkutsu
Evident de provenienta japoneza, suikinkutsu transforma sunetul facut de o picatura de apa intr-un moment artistic special, de natura, se spune, sa linisteasca si sa insenineze sufletul. Sa construiesti un astfel de instrument nu e treaba usoara, caci obtinerea unui anumit sunet cere o proiectare si o imbinare atentissima a tuturor elementelor ansamblului. E asezat afara, in gradina, pentru ca are o prelungire ascunsa, in pamant – un element de rezonanta.
Hidraulofonul
Daca va imaginati inceputul simfoniei a V-a a lui Beethoven la hidraulofon s-ar putea sa nu… cum sa spunem… sa obtineti un efect comic, dar sa stiti ca exista hidraulofoane si pentru concerte. E un sistem de tuburi conectate la o claviatura alcatuita din jeturi de apa. Muzicianul acopera cu degetele, total sau partial, tuburile, pentru obtinerea sunetului dorit. O astfel de instalatie se afla la Centrul de Stiinte Ontario, unde au loc, de cateva ori pe an, concerte de hidraulofon. Un architect croat, Nikola Basic, a imaginat un hidraulofon urias, de fapt o orga marina, care consta intr-o platform de marmura, cu trepte, strabatua de tuburi pe interior. Valurile si curentii imping curentul prin tuburi si, astfel, apa marii canta.
Pirofonul
E cu foc. Sunetul e produs de mici explozii ori de aprinderea brusca a flacarilor, in tuburile metalice ori de sticla. Au fost construite in secolul al XIX-lea si, desi nu prea indragit, se mai gaseste cate un muzician nebun sa-l scoata de la naftalina si sa-i dea noi dimensiuni artistice. Pirofoanele sunt actionate cu ajutorul propanului, acel gaz folosit la rachete ca sa se lanseze in spatiu. Iata un pirofon in actiune:
Orga de pisici
Sadic, sadic, sadic! Nu insistam prea mult pe tema lui, pentru ca, da, actioneaza pisici. “Artistul” chinuie pisicile intr-un fel mai mult sau mai putin sadic, dupa cum i-o cere “opera de arta”. Pisicile reactioneaza miorlaind si, de aici, “arta”. In fine, asta era intr-o vreme cand cruzimea fata de animale nu era sanctionata.
Tenori on
Tenori on e foarte, foarte nou si, din nou, a fost inventat de un japonez, artistul Toshio Iwai si muzicologul Yu Nishibori. Tenori on s-a bucurat de simpatia publicului inca de la primele spectacole, astfel ca s-a procedat la productia lui in serie. Acest instrument portabil cuprinde, intr-un cadru din plastic sau metal, o retea de comutatoare prevazute cu leduri, ce pot fi activate in diferite combinatii pentru a genera sunete. LED-urile creand, in acelasi timp, jocuri de lumini care urmaresc ritmurile melodiei. Toshio Iwai a spus ca a urmarit sa obtina un instrument care sa reuneasca preocuparea pentru sunet si cea pentru estetica infatisarii. Plus: sa permita, in acelasi timp, artistului sa devina una cu instrumentul sau. Pentru ca vorbim de un instrument electronic, aceasta legatura e greu de facut dar teori on reuseste asta. Iata cum:
Thereminul
Sau eterofonul, cum mai e numit datorita sunetelor eterice pe care le produce. Nu implica nici un fel de contact fizic intre instrument si artist. Brevetat in 1928 de profesorul rus Leon Theremin, e primul dintre isntrumentele musicale electronice, cu fani nu putini. Contine oscilatoare de radiofrecventa si doua asa-numite antene metalice, care, de fapt, functioneaza ca nise placi de condensator, care simt pozitia mainilor interpretului fara ca acesta sa le atinga. Cu una dintre maini poate fi controlata inaltimea sunetului, prin modificarea distantei fata de una dintre antene. Cu cealalta, e controlata amplitudinea. Da, e greu sa canti la theremin, dar nu imposibil. Totul se invata, nu-i asa?
