Dialog cu dirijorul Gheorghe Costin

Nascut la Baia Mare la 1 mai 1955, Gheorghe Costin a studiat la Universitatea de Muzica din Bucuresti. A fost dirijorul permanent al orchestrelor simfonice ale Filarmonicilor din Tg. Mures (1986 – 1988) si Iasi (1988 -2001). Din 2001 se afla la pupitrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii „Banatul” din Timisoara.

Gheorghe Costin, la cincizeci de ani, este de mult timp un artist in deplina maturitate creatoare, cu o carte de vizita prestigioasa intre confratii de generatie. De o admirabila tinuta profesionala si o sensibilitate distinsa, cu o aleasa stiinta stilistica si o deosebita eleganta a gestului, dirijorul a cucerit publicul meloman oriunde a concertat.

Cu o bogata activitate dirijorala, componistica si pedagogica, cunoscut si recunoscut in tara precum si in centre muzicale din Franta, Italia, Spania, Austria, Germania, Elvetia, Grecia, Anglia, Olanda, Belgia si Portugalia, Gheorghe Costin are deja un palmares demn de toata pretuirea, pe care am dorit sa-l punem in lumina chiar cu ajutorul sau, in convorbirea pe care am avut-o la Timisoara si pe care o consemnam in cele ce urmeaza.

Constantin Potanga: Unde ati studiat, care v-au fost maestrii si cum v-au fost inceputurile?

Gheorghe Costin: Mi-am facut studiile muzicale la Bucuresti, avandu-i ca profesori pe Constantin Bugeanu si pe Iosif Conta la dirijat, pe Dan Constantinescu la compozitie si armonie, pe Stefan Niculescu la forme muzicale si pe Aurel Stroe la orchestratie.

Maestrul Constantin Bugeanu, el insusi un reputat compo­zitor, muzicolog, dirijor si profesor, purtator al mesajelor artistice si pedagogice ale unor mari personalitati ale istoriei muzicii romanesti, cum au fost Sabin Dragoi, loan D. Chirescu, Mihail Jora, Ionel Perlea, Constantin Brailoiu sau ale lui Klemens Krauss, cu care s-a perfectionat la Salzburg la inceputul anilor patruzeci in dirijat orchestra, a fost personalitatea care m-a format ca dirijor. De altfel, cred ca maestrul Constantin Bugeanu ramane in istoria muzicii ca un mare teoretician in materie de dirijat si este o fericire pentru cultura noastra faptul ca din scoala lui fac parte dirijori de prestigiu cum sunt Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Ion Marin, apoi Camil Marinescu sau Cristian Orasanu.

Marturisesc, de asemenea, ca in 1995 am beneficiat de un stagiu de perfectionare la Munchen cu Sergiu Celibidache. A fost un an de cotitura in cariera mea dirijorala.

De mare folos mi-a fost si experienta dobandita la Seminarul International de Muzica de la Weimar, in 1985 sub indrumarea lui Heinz Regner.

Despre inceputuri? Dupa terminarea Academiei de Muzica din Bucuresti am lucrat in invatamant, la Targoviste. Din 1986 am detinut postul de dirijor al Orchestrei Simfonice a Filar­monicii din Targu-Mures, pentru ca doi ani mai tarziu, prin votul unanim al membrilor Orchestrei Filarmonicii din Iasi, sa devin dirijorul permanent al acesteia.

Constantin Potanga: Cu ce formatii orchestrate ati evoluat in cariera dumneavoastra?

Gheorghe Costin: In tara am dirijat toate orchestrele simfonice si am participat la numeroase manifestari importante: „Festivalul tinerilor dirijori” (1982-1984), „Gala tinerilor solisti romani” (1985), „Zilele muzicale targumuresene” (1986-1988), Festivalul si Concursul International „George Enescu” (1991 si 2003), sau „Saptamana Internationale a Muzicii Noi” de la Bucuresti in anii 1992 si 1993 etc.

Cu Orchestra Simfonica a Academiei de Muzica din Cluj-Napoca am concertat la Bayreuth in 1997. Orchestra Simfonica a Filarmonicii „Banatul” din Timisoara, la pupitrul careia ma aflu din 2001, am dirijat-o in celebra „Herkulessaal” din Munchen in noiembrie 1997, iar Orchestra Simfonica a Academiei de Muzica „George Enescu” din Iasi am dirijat-o in Elvetia (1993).

Cu Orchestra simfonica a Filarmonicii din Iasi am intreprins turnee in Franta (1990), Italia (1991, 1994), Spania (1991), Austria si Germania (1995, 1998).

Am participat la Festivalul international „Toamna muzicala clujeana” (1995), la Festivalul de opera „Mario del Monaco” de la Fano, Italia (1991), la Concursul „Pacem in Terris” de la Bayreuth (editiile din 1997, 1999 si 2001), la Concursul international „Grand Prix – Maria Callas” de la Atena (la aproape toate editiile din 1990 pana in 2005, inclusiv). In septembrie 1998 m-am aflat la pupitrul Orchestrei de camera „London Schubert Plazers Orchestra” si la Festivalul international de la Windsor.

M-am aflat de asemenea la pupitrul Orchestrei „Pro Arte” in Italia (in 1997 si intre anii 1999 – 2001) sau la cel al Orchestrei Filarmonice din Marchigiana, tot din Italia (1992). Am dirijat, de asemenea in strainatate Orchestra Simfonica a Filarmonicii „Transilvania” din Cluj (in 2002) si Orchestra Simfonica a Filarmonicii din Sibiu in 2004.

Constantin Potanga: Ati fost dirijorul permanent al Filarmonicii din Iasi. Iasiul fiind orasul meu natal, v-as ruga sa faceti o apreciere retrospectiva, fie si intr-o pledoarie „pro domo” cu privire la locul acestei orchestre simfonice in peisajul vietii muzicale a tarii.

Gheorghe Costin: In 1987 m-am intalnit la Cluj-Napoca cu Cristian Mandeal. Aveam 32 de ani. I-am impartasit intentia de a ma prezenta la concursul pentru ocuparea postului de dirijor permanent al Orchestrei Filarmonicii din Iasi. El m-a incurajat, spunandu-mi ca la aceasta varsta este bine sa ai o orchestra buna „pe mana”. Am participat la concurs si, asa cum spuneam, l-am trecut cu votul unanim al orchestrei.

Am gasit la Iasi o orchestra unita, omogena, pe care, ascultand-o, intelegeam deplin ca avusese un dirijor de valoare. Acesta fusese Ion Baciu. Marturisesc faptul ca nu mi-a fost usor sa-i urmez. Din fericire, am avut insa sansa ca inca de la inceput sa realizez o fuziune deplina intre mine si orchestra. Si astazi, cand ne reintalnim, mai ales la Atena, ne simtim bine impreuna. Relatiile nostre nu s-au destramat.

In ceea ce priveste calitatea orchestrei, trebuie sa spun ca aceasta a beneficiat, si mai beneficiaza inca, de consecintele unei vechi „scoli Sarbu”, care a creat cordari de exceptie. Cordarii de aici au o anumita culoare, care o detaseaza de alte formatii de acelasi gen. Trasaturile de arcus dau o unitate deosebita actului interpretativ. Sefi de orchestra din tara si din strainatate au fost si sunt incantati de calitatea orchestrei simfonice iesene.

Constantin Potanga: Dirijati aproape anual la Atena, la festivalul si Concursul International „Maria Callas”…

Gheorghe Costin: Intr-adevar, din 1990 aproape in fiecare an Orchestra Simfonica a Filarmonicii „Moldova” din Iasi a fost si este invitata sa acompanieze etapele semifinale si finala Concursului international de pian si alternativ de canto „Maria Callas” de la Atena. Aceasta participare constituie, atat pentru orchestra cat si pentru mine, o experienta aparte. In primul rand, pentru ca acest concurs este de un inalt nivel artistic, in al doilea rand pentru ca ne aflam mereu in situatii inedite, nestiind dinainte ce vom canta. Orchestra simfonica ieseana are profesionisti autentici. Numai astfel am putut si pot face fata cu succes atator lucrari la „prima vista”, dintre care, unele nu sunt tocmai usoare.

La Atena concurentii trebuie sa vada in orchestra si in dirijorul care ii acompanieaza prieteni apropiati, carora sa le acorde toata increderea. Mi-a facut multa placere sa merg cu simfonicul iesean la Atena, chiar si in anii de dupa 2001 de cand m-am stabilit la Timisoara.

Constantin Potanga: Din 2001 va aflati la pupitrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii „Banatul”. Cum se explica aceasta?

Gheorghe Costin: Sunt mai multe motivele pentru care m-am stabilit in orasul de pe Bega. In primul rand, pentru ca sotia mea s-a aflat tot timpul aici, lucrand la Filarmonica „Banatul”. In al doilea rand, pentru ca inca din 1997 preluasem clasa de orchestra a Facultatii de Muzica a Universitatii de Vest din Timisoara. De asemenea, pentru ca aici sunt mult mai aproape de casa parinteasca.

In fine, dar nu in ultimul rand, pentru ca de multi ani ma simt legat de colectivul valoros al orchestrei simfonice timisorene, la pupitrul careia m-am aflat de nenumarate ori inca de la inceputul carierei mele. Orchestra Simfonica a Filarmonicii „Banatul” este una din cele mai de seama formatii de gen din tara, cu o traditie foarte indelungata, cu personalitati artistice remarcabile, cu artisti de autentici valoare. Este un colectiv care s-a bucurat ani in sir de indrumarea unor maestri ai baghetei si care a desfasurat si o bogata activitate internationala.

Constantin Potanga: Spuneati ca ati dirijat Orchestra Simfonica a Filarmo­nicii „Banatul” si in strainatate…

Gheorghe Costin: Da, la Munchen, la 21 noiembrie 1997, in superba „Herkulessaal”. A fost un program dens ca informatie, divers din punct de vedere stilistic: Schubert – Simfonia a opta, Chopin – Concertul nr. 2, cu pianistul german Matthias Schultheiss, Musorgski-Ravel – Tablouri dintr-o expozitie. Concertul, de care imi amintesc mereu cu multa placere, s-a bucurat de un succes aparte, la cererea publicului trebuind sa repetam ultimul „tablou”, „Marea Poarta a Kievului”.

Colaborarea si in strainatate cu aceasta orchestra mi-a oferit o satisfactie deosebita. De altfel, a fost realizat si un disc compact cu inregistrarea din concert.

Constantin Potanga.: Ca dirijor aveti un repertoriu preferat? Va construiti un repertoriu in perspective sau va adaptati mereu cerintelor impresarilor si orchestrelor pe care le dirijati?

Gheorghe Costin: Am dirijat si dirijez toate stilurile, de la preclasici pana la contemporani. Bunaoara, in 1992 am dirijat un concert anivesar Yannis Xenakis la Saptamana Internationala a Muzicii Noi, primind pentru aceasta Premiul Uniunii Criticilor si Interpretilor din Romania. In ceea ce priveste repertoriul, imi place mult sa dirijez Mozart, Bruckner, Richard Strauss. Dar nu pot sa nu ma adaptez diverselor cerinte ale celor care ma invita, ca si repertoriilor solistilor cu care colaborez.

Constantin Potanga.: Cu ce solisti ati colaborat?

Gheorghe Costin: In atatia ani, am avut bucuria sa colaborez cu multi solisti. I-as mentiona pe Valentin Gheorghiu, Stefan Ruha, Radu Aldulescu, Corneliu Murgu, Viorica Cortez, Dan Grigore, Grigori Sokolov, Nikolai Suk, Eva Marton, Theodor Kerkezos, Rudolf Kerer, Czprien Katyaris, Ranki Dezso, Wolfgang Laufer, Maria Abajan Schaber si multi altii…

Constantin Potanga: Mai nou, am inteles ca va place opera…

Gheorghe Costin: Da, in mai 2001 am pregatit si dirijat premiera operei „Otello” de G. Verdi la Opera Romana din Timisoara, iar in aprilie 2002 am realizat premiera operei „Turandot” de G. Puccini, cu acelasi colectiv artistic. Cred ca au fost activitati reusite. De altfel, iata ce scria despre spectacolul „Turandot” ziarul „Romania libera” din 7 mai 2002: „La pupitru, Gheorghe Costin s-a dovedit a fi din nou un exceptional dirijor, care stie sa lucreze cu orchestra, sa obtina o infinita gama de culori si nuante, sa coordoneze impecabil scena si fosa, construind astfel o lucrare cu acumulari tensionale paroxistice, contrastand cu momente de lirism si duiosie, intr-o gradare emotionala perfect stapanita, fara excese si efecte de suprafata, dupa exceptionalul sau debut in opera „Otello”.

Tot pe taramul operei as adauga ca in 2003 am pregatit si sustinut cu succes patru spectacole cu „Cavaleria rusticana” de Mascagni la Trento, in Italia, cu o distribute internationala.

Constantin Potanga: Aveti si o interesanta activitate componistica…

Gheorghe Costin: Am scris o simfonie, un concert pentru soprana si orchestra, dedicat sotiei mele, care a fost cantat in 1987 la Targu-Mures, doua cvartete de coarde, un cvintet pentru suflatori, mai multe lucrari pentru diferite formatii (duo-uri, tri-ouri, lucrari corale), miniaturi pentru pian, cinci schite pentru orchestra si altele. In ultimii ani am scris mai putin, dar cred ca nu voi renunta la compozitie.

Constantin Potanga: Se spune ca aveti si o bogata activitate pedagogica. In ce consta aceasta?

Gheorghe Costin: Cum va spuneam, mi-am inceput activitatea ca profesor la Targoviste. In perioada 1988-1993 am predat la clasa de orchestra a Academiei de Muzica din Iasi. Una din realizarile noastre artistice a fost un turneu pe care l-am efectuat cu studentii in Elvetia.

Asa cum am mentionat deja, din 1997 am preluat clasa de orchestra a Facultatii de Muzica a Universitatii de Vest din Timisoara, si in vara aceluiasi an am participat, alaturi de dirijorul Victor Dumanescu, la primul Concurs National de Ansamblu Simfonic si am dirijat orchestra de la Arad si Macea. Cu participantii cursului am fost in luna mai 1997 la Bayreuth la un Concurs international pentru instrumente de suflat, la care orchestra a sustinut acompaniamentul galei finale, dupa care a urmat un concert simfonic la Stadhalle.

(Constantin Potanga, Ofranda Euterpei, Editura Orion 2005)