Consumul de produse culturale e in crestere, bugetele la fel, chiar daca multi spun (si chiar cred) altceva. De pilda, numarul studentilor de la facultatile de arte a crescut de mai mult de o suta de ori de cand a putut sa inceapa sa creasca. Bucurestiul si alte orase sunt pline de evenimente culturale, chiar daca multi spun (si chiar cred) altceva.
Specialistii in marketing stiu asta, se si asteptau sa se intample astfel, si isi fac treaba lor de specialisti in marketing, adesea cu cinismul de rigoare, ce face parte din definitia meseriei. Sigur, sunt cu ochii pe protipendada economica si pe cei instariti, in general, pentru ca acestia incearca primii noile produse. Unii din curiozitate, cei mai multi din obligatie.
Cativa prind gustul si sar gardul, restul se uita printre scanduri si raman toata viata la jazz si la arta fotografica, punctele de trecere a frontierei aproape obligatorii, cu multumirea ca si-au facut datoria de buni cetateni. Urmatoarea oprire e cinematografia, evident, dupa care vine teatrul. La teatru poti sa rezi in gura mare (e chiar indicat, ca sa se vada ca te-ai prins), poti sa comentezi cu partenera, si chiar sa o iei de umar, insa la Opera si la Atheneu e mai greu, trebuie sa stai teapan doua ceasuri pe scaun si sa te uiti numai in fata. Se accepta inchiderea ochilor, putandu-se crede ca e din cauza transei.
La artele plastice inca nu s-a ajuns, nu e rentabil deocamdata. Daca la Atheneu sunt destul de multi care te pot vedea (800, respectiv 900 la Opera si 1,000 la Sala Radio), intr-o galerie de arta daca sunt trei, patru, si ar putea sa nu te observe nici ei, tot cu ochii pe pereti.
Poezia si filosofia chiar nu intra in discutie, si nici vreun viitor cat de cat nu le vad pe timpul vietii mele. Poti sa iti un tratat de epistemologie cu tine cat stai la piscina sau la restaurant, pana sa vina mancarea, insa astea au scrisul mic, trecatorii trebuie sa se aplece ca sa vada ce scrie.
Daca nu prea ai trecut pe la biblioteca atunci cand a fost vremea, acum… citeste tot
