O hetaira (gr.) sau hetaera (lat.) este o “dama de companie” din Antichitatea greco-romana, toposul originar al “curtezanelor” europene de mai tarziu. Hetairele se distingeau prin frumusete, splendoarea lor fiind atat innascuta, cat si cultivata, aceste femei avand in mod privilegiat dreptul de acces la cultura, invatand arte precum poezia, retorica, muzica si maniere comportamentale ireprosabile (curtezane antice renumite: Aspasia, Phryne, Lais). Ele nu se amestecau niciodata cu multimea “prostituatelor”, insa nici nu aveau permisiunea sa se casatoreasca vreodata. Pana tarziu in istorie, printr-o conventie sociala inexorabila, o hetaira ramane (doar) o hetaira.
“La traviata” inseamna in italiana “curtezana”. Opera lui Giuseppe Verdi are un libret inspirat din romanul “La dame aux camelias” (Dama cu camelii), publicat in 1848, la Paris. Cartea prin care Alexandre Dumas-fiul a izbutit sa iasa din umbra gloriei tatalui sau ne spune o poveste foarte trista, cea a unei curtezane pariziene, Marguerite Gautier, care s-a stins din viata la doar 22 de ani! Romanul pare a fi un omagiu pe care autorul il aduce Mariei Duplessis (Rose Alphonsine Plessis), adevarata “dama cu camelii” de care el insusi s-a indragostit si care a ramas pana la sfarsit prinsa in statutul sau de “curtezana”. Spectacolul “Traviata” de Verdi are premiera nu la multa vreme dupa succesul literar al lui Dumas, ceea ce spune multe despre interesul publicului epocii pentru un asemenea subiect de poveste. Dupa o prima reprezentatie palida in 6 martie 1853, la Teatrul “La Fenice”, din Venetia, abia in luna mai a anului urmator “La Traviata” impresioneaza audienta venetiana de la “San Benedetto”. De atunci povestea curtezanei Violetta (“la Traviata”!) cucereste generatie dupa generatie, aceasta opera a lui Verdi fiind una dintre cele mai frecvente puneri in scena alese de teatrele de pe mapamod, iar cateva arii din “Traviata” se situeaza in varful clasamentului mondial al ariilor de opera celebre.
Tot la un spectacol “Traviata” o invita omul de afaceri Edward pe Vivian, “the pretty woman” care rastoarna putin ordinea unor lucruri vechi de milenii. “Frumusica” “prostituata” interpretata de prea-frumoasa Julia Roberts avea sa devina “curtezana” care sparge tiparele si intra in rolul de “sotie”. Filmul “The Pretty Woman”, aparent doar un mega-succes comercial, ramane in istoria cinematografiei prin cateva note subtile ale scenariului-fenomen, care au mutat povestea din cinematografie in sociologia deceniului 1990-2000! Abia in 2001, odata cu filmul “Moulin Rouge”, personajul interpretat de fascinanta actrita Nicole Kidman restabileste cumva un echilibru al unor forte ascunse in imaginarul colectiv, Satine fiind o dansatoare cu un destin tragic de adevarata “dama cu camelii” si de “traviata”. Gata cu euforia! Cine mai crede cu adevarat in happy- end-uri à la “Pretty Woman”?
Despre arhetipul hetairei, gasim detalii in cartea “The Structural Forms of The Feminine Psyche”, scrisa de Antonia Ana (Toni) Wolff (asociata lui Carl Gustav Jung!).
Video: Secventa de la Opera, din filmul “Pretty Woman” (1990), cu memorabilul schimb de replici intre Senioara si Vivian:
– Did you like the opera, dear?
– It was so good, I almost peed my pants!
Imagini:
Greta Garbo in filmul “Dama cu camelii” (1937)
Nicole Kidman in filmul “Moulin Rouge” (2001)
Comentarii (1)
Memorabila,descriere Simonei Cernea,
Secventa de la opera, din filmul Pretty Woman cu istorica replica” It was so good, I almost peed my pants!”in contrast cu povestea tragica a dansatoarei Satin din filmul Moulin Rouge.