Ne povestea Avva Casian ca Avva Ioan, om care conducea obstea cea mare, a cercetat pe Avva Paisie, care petrecea in pustia cea mai indepartata, de patruzeci de ani. Si, avand catre el multa iubire si indrazneala care izvora din ea, i-a zis lui: Ce ai reusit in atata timp, fiind astfel retras si nefiind tulburat cu usurinta de vreun om? Iar el a zis: De cand sunt in singuratate, niciodata nu m-a vazut soarele mancand. A zis si Avva Ioan: Nici pe mine maniindu-ma.
(Extras din: Patericul Mare. Apoftegmele Parintilor Pustiei – Colectia Tematica, Traducere, introducere si note Pr. Prof. Constantin Coman, Editura Bizantina, Bucuresti, 2016, p. 293)
