Acelasi avva Paladie ne mai spunea si aceasta, zicand:
„In Alexandria era un ostas numit Alexandru, care ducea o astfel de viata: in fiecare zi, de dimineata pana la ceasul trei dupa-amiaza, statea in manastirea lui, langa scara Sfantului Petru. Era imbracat numai cu o sarica de piele, impletea cosuri si tacea, nevorbind cu nimeni nimic. In timp ce lucra, statea in rugaciune si rostea cu cantec numai aceste cuvinte: Doamne, de cele ascunse ale mele curateste-ma (Ps. 18, 13), ca sa nu fie facuta de rusine rugaciunea. Dupa ce spunea acest stih, tacea vreme de un ceas, apoi iarasi spunea acelasi stih. Si-l rostea de spate ori pe zi, fara sa mai spuna altceva. La ceasul trei dupa-amiaza, isi dezbraca mantaua si se imbraca in haina militara, adica cu hainele lui si astfel se ducea la cazarma sa. Am stat si eu cu el opt ani si m-am folosit mult de tacerea lui si de felul lui de a se purta.”
(Ioan Moshu, Limonariu sau Livada duhovniceasca, Editura Reintregirea, Alba Iulia, 2014, p. 92)
