Un frate a gresit odata la Schit. Si facandu-se adunare, au trimis la Avva Moise. Iar acela nu a vrut sa vina. A trimis, deci, la el preotul, zicand: Vino, pentru ca poporul te asteapta. Iar el, sculandu-se a venit. Si luand un cos gaurit si umplandu-l cu nisip, l-a pus in spate. Iar ei iesind in intampinarea lui, i-au zis: Ce este aceasta, parinte? Si a zis lor Batranul: Pacatele mele sunt cele care curg in urma mea si pe care nu le vad. Si eu am venit astazi sa judec pacate straine. Iar ei auzind, nu au mai spus nimic fratelui, ci l-au iertat.
(Extras din: Patericul Mare. Apoftegmele Parintilor Pustiei – Colectia Tematica, Traducere, introducere si note Pr. Prof. Constantin Coman, Editura Bizantina, Bucuresti, 2016, pp. 484-485)
