Cultura populara abunda de mituri despre marele Mozart, poate cel mai popular dintre compozitori.
Imaginea lui de artist boem si neastamparat, intotdeauna pus pe glume, pare a fi norma.
Compozitiile lui cele mai accesibile pot lasa impresia asta (i.e. Eine Kleine Nacht-Musik, Rondo Alla Turca, Nozze di Figaro).
De asemenea, filmul lui Forman, Amadeus, adaptat dupa piesa lui Peter Shaffer, ne introduce in lumea unui geniu excentric si ne propune un personaj jucaus, un fel de rock star.
Totusi, muzica lui Mozart e atat de populara de mai bine de doua sute de ani tocmai pentru ca poate cuprinde un melanj paradoxal de inocenta si complexitate, de fericire copilareasca si tristete coplesitoare.
Dincolo de imaginea de saltimbanc sau copil-minune, Mozart este iubit pentru ca nu recurge la idei monumentale ci se rezuma la un simplu „te iubesc”, „sunt trist”, „sunt vesel”.
Pentru ca foloseste cele mai simple metode pentru a ne readuce la ceea ce suntem, la trairea fiorului universal al fericirii sau al tristetii.
Cu totii ne comportam stupid cand suntem indragostiti, insa, evitand tentatia fireasca a banalizarii, a trivialului, Mozart e singurul care poate transforma asta in frumusete absoluta.
Va propun acum un Mozart in Minor, un Mozart care ne arata fara ocolisuri pasiunea si melancolia.
Auditie placuta!
