Saxofonul intra in a doua jumatate a secolului al nouasprezecelea in fanfarele militare, iar din 1914 in fascinatia fara sfarsit a jazzului! Cu un veac in urma, se nastea creatorul sau: Antoine-Joseph (Adolphe) Sax (1814-1894)!
Un baietel de sase ani, undeva in nordul Frantei (1820), astazi pe teritoriul Belgiei, intr-un mic orasel, Dinant…in magazinul de intrumente muzicale al tatalui sau. Un expert in prezentarea clarinetului si a flautului. Un copil-minune. Adolphe Sax studiaza apoi clarinetul si flautul la Conservatorul Regal din Bruxelles. La varsta de 20 de ani il impresioneaza cu o creatie proprie, un clarinet inovator, pe Francois Antoine Habeneck, dirijorul orchestrei Operei din Paris.
Insetat de glorie, Adolphe Sax se muta la Paris, cel mai efervescent centru artistic al Europei. In 1841 ii prezinta muzicianului Hector Berlioz inventia sa: un saxofon bariton (C bass), o versiune moderna a clarinetului. Berlioz este uimit de “sonoritatea curioasa” a noului instrument, situata la “granita linistii”, printre accente “cand grave, cand calme, cand pasionate, cand melancolice… de o frumusete nuantata, asemanatoare fosnetului unei paduri sau ecoului unui clopot”! Iimediat publica in “Journal des debats” (o revista culturala pariziana) un articol in care il elogiaza cu multa generozitate! Incepand de atunci, multi compozitori ai timpului descopera saxofonul si, incantati, il introduc in partiturile simfoniilor lor.
In 1844 Adolphe Sax expune saxofonul la Expozitia Industriala din Paris si asa devine cunoscut unui public larg, iar in 1846 patenteaza 14 variante ale saxofonului. Pentru celebritatea sa, Adolphe Sax a fost nevoit sa plateasca si pretul apararii sale publice intr-un proces de plagiat, intentat in Koblenz (Germania), de catre un anumit fabricant de instrumente muzicale, Wieprecht. Sustinut de mai multi compozitori (de pilda, Franz Liszt), Adolphe Sax iese din aceasta incercare triumfator si continua sa realizeze saxofoane de diverse dimensiuni. In 1849 castiga cu un astfel de brevet medalia de aur la Expozitia Industriala din Paris!
Profesor la Conservatorul din Paris, Adolphe Sax nu si-a vazut, totusi, un mare vis implinindu-se in timpul vietii sale: saxofonul este acceptat in muzica clasica abia mai tarziu si mai mult pe continentul nord-american, nu in Europa. Din 1894, fiul sau Adolphe Edouard se ocupa de afacerea cu instrumente muzicale, mostenita de la tatal sau.
Saxofonul face parte din categoria instrumentelor muzicale confectionate din lemn (alaturi de flaut, clarinet, fluier, oboi), din alama fiind realizate trompeta, trombonul si tuba.
Marcel Mule, Vincent Joseph Abato, Fredrick L. Hemke, Eugene Rousseau, Leo Potts, Daniel Deffayet, Roger Greenberg, Harvey Pittel sunt mari muzicieni din catalogul clasic al saxofonului.
Saxofonistul cel mai iubit in intreaga lume (adulat chiar!) este fara doar si poate John Coltrane (‘Trane), dar saxofonului i s-au asociat numeroase nume celebre din jazz: Jan Garbarek, Peter Wertheimer, Charlie Parker, Curtis Mayfield, Lee Konitz, Louis Armstrong!
Stefan Berindei si Nicolae Micky Ampoitan sunt saxofonisti romani, cu o bine-meritata recunoastere mondiala.
