Fiica pictorului vienez Emil Jakob Schindler si a cantaretei Anna von Bergen, Alma avea doar saptesprezece ani in momentul cuceririi primului ei trofeu, dintr-o mare si pretioasa colectie de barbati ilustri, care nu au rezistat farmecelor sale. Pictorul Gustav Klimt, principalul reprezentant al Jugendstil-ului austriac, ii scrie tatalui vitreg al Almei, Carl Moll, pictor in al carui salon Alma il intalnise pe Klimt: „sunt anumite momente (in prezenta Almei), cand creierul meu nu mai poate functiona corect!” Iubirea celor doi a durat doar pret de un sarut, pentru ca Almei ii este interzisa aceasta relatie. Dar a fost indeajuns pentru un debut fulminant de femme fatale, intr-o Viena ultra-hedonista a inceputului de secol douazeci, in plina miscare artistica Secession!
Urmatoarea victima a ametitoarei Alma Schindler este nimeni altul decat profesorul sau de muzica, Alexander von Zemlinsky, pe care l-a torturat emotional vreme de doi ani: „Vreau sa ingenunchez in fata ta, sa-ti imbratisez rochia si sa te idolatrizez!”… asta isi dorea Zemlinsky… nici mai mult, nici mai putin!
Totusi, in 1902 Alma Schindler se hotaraste, la insistentele mamei ei, sa il ia de sot pe Gustav Mahler, pe atunci reputatul director al Operei din Viena si un excelent dirijor. Alma devine, timp de aproape un deceniu, muza lui Gustav Mahler!
Aceste trei nume (Klimt, Zemlinsky si Mahler) apar proeminente in jurnalul iubirilor ei din anii cand era o proaspata stea, cu o prezenta seducatoare in cercurile elitei vieneze. („Jurnal intim. Suite 1898-1902”)
Dintre compozitiile mahleriene care impresioneaza puternic astazi, o mare parte au fost scrise in timpul mariajului compozitorului cu Alma, intr-un montagne russe emotional provocat si mentinut de o sotie adulterina. Cu toate ca la inceputul casatoriei Gustav Mahler ii interzice Almei sa mai compuna muzica (ea insasi scrisese in adolescenta cateva lieduri, inspirata de poemele lui Heine si ale lui Rilke), pentru a-si recuceri sotia ii incurajeaza acum puseurile creatoare, inregistrand la Universal Edition cateva dintre cantecele Almei. Dar Alma Margaretha Maria Schindler Mahler, in plin context favorizant al narcisismului sau innascut, se gasea deja fara posibilitate de intoarcere pe turnanta unei biografii de exceptie, atat prin influenta personala (ca „muza” moderna) pe care o exercita asupra unor personalitati masculine ale epocii (nu putine la numar!), cat si prin marcajul special al unui egotism impins dincolo de granita patologicului. Spre sfarsitul vietii sale, Alma Mahler face public jurnalul sau intim, in fapt o autobiografie fictiva, incarcata intr-un mod derutant, mistificator, cu o stridenta impostura biografica.
Lecturile comparate ale corespondentei din volumele „Lettres a Alma” (de Gustav Mahler !?), „Gustav Mahler – Memoires et correspondance” (de Alma Mahler Werfel) si ale analizelor biografului lui Mahler, Henri-Louis de La Grange, ne conduc spre perspectiva debusolanta a falsificarii intentionate a documentelor compozitorului Gustav Mahler de catre vaduva sa. Astazi este cunoscuta sub sintagma „Problema Alma” aceasta incercare a Almei Mahler Werfel de a mistifica biografia unei importante personalitati culturale, precum Gustav Mahler. Timp de cateva decenii, Alma Mahler a reprezentat una dintre cele mai influente voci, care relatau despre Gustav Mahler, in anumite medii ea avand cea mai mare autoritate in privinta biografiei compozitorului. Daca propria sa autobiografie fictiva a devenit sursa de inspiratie pentru carti, filme, tablouri, piese muzicale ale contemporanilor sai si ale intregului secol al douazecilea, fascinat in (prea) mare masura de supradozele de narcisism ale unor celebritati, problema denaturarii (rau-)intentionate a biografiei sotului sau (inclusiv a intamplarilor legate de creatiile sale – de exemplu, Simfonia a sasea mahleriana) nu este in mica masura grava! Generatii intregi au citit o colectie epistolara falsificata fara scrupule de catre Alma, devenita deja un nume pentru o categorie de filtre analitice in cercetarea stiintifica actuala.