Lansarea volumului: “Misiune in Romania. Noiembrie 1916-aprilie 1918”

Editura Humanitas va invita la Libraria Humanitas de la Cismigiu joi, 9 februarie, ora 19.30, la evenimentul dedicat jurnalului de front al capitanului francez Marcel Fontaine, Misiune in Romania. Noiembrie 1916–aprilie1918. La lansarea volumului vor vorbi Alain Legoux, apropiat al lui Marcel Fontaine si legatarul testamentar al autorului, Micaela Ghitescu, fosta eleva a autorului, postafatatoarea si traducatoarea jurnalului, si istoricii Ioan Stanomir si Daniel Cain.

Aceasta carte, insotita de un fascinant dosar iconografic cu fotografii realizate chiar de autor, ce apare acum pentru prima data in limba romana, reprezinta marturia unui membru al Misiunii Militare Franceze in Romania (sub conducerea generalului Berthelot) implicat activ in reorganizarea si instructia trupelor romane si apoi indragostit iremediabil de Romania.

Marcel Fontaine (1888–1973) a fost ofiter in cadrul Misiunii Militare (1916–1918) trimise de Franta in Romania la solicitarea guvernului condus de Ionel Bratianu. Mobilizat ca locotenent in armata franceza la 25 de ani, Marcel Fontaine luptase pe fronturile de la Marna, Artois si Verdun. Dupa incheierea Misiunii, a revenit in Romania, in 1919, in cadrul Misiunii Universitare Franceze, ca profesor la licee din Turnu Severin, Craiova si Bucuresti. A ramas in Romania pana in 1948, cand activitatile si cursurile lui au fost interzise, iar el a fost expulzat impreuna cu ceilalti profesori francezi ai misiunii; la putina vreme, Liceul Francez care functiona pe langa Institutul Francez de inalte Studii – al carui director era – a fost desfiintat. Dupa instaurarea regimului comunist in Romania, din pricina corespondentei cu profesorul Marcel Fontaine, cursantele si profesoarele lor vor alcatui, in 1952, celebrul „lot francez“, arestat, anchetat si condamnat la inchisoare – experienta relatata de Micaela Ghitescu, fosta lui eleva, in cartea Intre uitare si memorie (Humanitas, 2012). In 1949, Marcel Fontaine a infiintat sectia romana a Radiodifuziunii Franceze, al carei redactor-sef a fost pana in 1956. In fiecare duminica transmitea cate un editorial fie in franceza, fie in romana despre transformarile Romaniei sub comunisti. De nenumarate ori a luat cuvantul si la postul Europa Libera. Pentru meritele deosebite din timpul primei conflagratii mondiale, ofiterul Marcel Fontaine a fost decorat cu Crucea de razboi a Frantei, cu Legiunea de onoare, dar si cu Steaua Romaniei si Crucea de razboi a Romaniei. Publicarea Jurnalului de razboi in traducere romaneasca marcheaza 100 de ani de la sosirea Misiunii Militare Franceze in Romania si, implicit, 100 de ani de la intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial.

„La doua saptamani dupa dezastrul de la Turtucaia, autoritatile romane au facut primele demersuri pentru trimiterea in tara a unei misiuni militare de catre guvernul francez; in fruntea Misiunii a fost desemnat generalul Berthelot. Cu ajutorul catorva sute de ofiteri, subofiteri si soldati specialisti francezi, de la aviatori si medici pana la mitraliori si artileristi, o armata distrusa se va transforma intr-o forta capabila sa obtina singura victorie a Antantei impotriva Puterilor Centrale din anul 1917. Printre cei care au contribuit la miraculoasa renastere a armatei romane se afla si capitanul Marcel Fontaine. Pe frontul romanesc, dezvolta o anume afinitate – care-si va pune amprenta pe destinul sau ulterior – pentru camarazii alaturi de care trebuie sa lupte, precum si pentru taranii alaturi de care vietuieste. Este martorul mizeriei in care se zbat cei refugiati intr-o Moldova suprapopulata si infometata, plina de trupe rusesti. Depune mari eforturi pentru imbunatatirea conditiilor igienice, dar se loveste de o teribila inertie. Si atunci isi da seama ca nu poate avea autoritate asupra subordonatilor decat fiindu-le el insusi un model. Nici o farama de fals eroism in insemnarile de razboi ale ofiterului francez. Ne aflam in fata unui jurnal al lungii si chinuitoarei asteptari, al monotoniei si al automatismelor dezvoltate in spatele frontului, dar si al ororilor razboiului carora le cad victime oameni cu chipuri si nume. Este o realitate pe care manualele noastre, in goana lor dupa eroi, au preferat s-o ignore. Din nefericire.“ (Daniel Cain)